Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

228
Nelu ZUGRAVU
linie maternă, mama sa numindu-se „Vlpia Gordiana” 76 , iar fiul său, Gordianus
II (238), căsătorindu-se cu „Fabia Orestilla” 77 , fiica lui „Annius Severus”
78 , s-ar fi înscris, la rându-i, printre Antonini 79 . De asemenea, conform
onomasticii inventate de biograf 80 , în momentul desemnării lui Maximus şi
Balbinus (238), purtătorul de cuvânt al Senatului a fost „Vectius Sabinus”,
„ex familia Vlpiorum” 81 , „uir grauis” şi cu o conduită morală ireproşabilă 82 .
La fel, solicitarea lui Aurelianus (270-275) de a consulta fatales libri s-a bucurat
de susţinerea lui „Vlpius Silanus”, „surrexit primae sententiae” 83 . Dar
personajul cu cea mai bogată biografie dintre toate aceste fantome antroponimice
este „Vlpius Crinitus” 84 , care pretindea că descinde din Traianus
(„qui se de Traiani genere referebat”) şi care semăna întrutotul cu înaintaşul
său atât din punct de vedere al calităţilor, cât şi fizic („et fortissimi re uera
uiri et Traiani simillimi”) 85 , fiind, ca şi acesta, un excelent militar 86 . Urmând
exemplul înaintaşilor săi începând cu Nerva, care aveau obiceiul de a adopta ca
fii pe cei recunoscuţi pentru vitejia lor 87 , el l-a primit în gens Vlpia pe
Aurelianus, viitorul principe 88 . Asupra importanţei episodului vom mai reveni.
Subliniem aici doar două aspecte: mai întâi, că autorul anonim a împrumutat
cognomen-ul „Crinitus” de la Eutropius, care, inspirându-se, probabil, din
surse de secol al III-lea, îl desemna pe Traianus cu numele „Vlpius Traianus
Crinitus” 89 ; apoi, că această biografie dezvăluie, aşa cum a sugerat şi Ronald
76
SHA, Gord., II, 2.
77
SHA, Gord., XVII, 4.
78
SHA, Gord., VI, 4.
79
Vezi şi R. Syme, op. cit., 100; A. Chastagnol, în SHA, 693, 700, 704 (nota 3),
710 (nota 1), 722 (nota 2); ambii savanţi califică aceaste înrudiri fanteziste, iar onomastica
– „fabricată”.
80
R. Syme, op. cit., 100, 176-177; A. Chastagnol, în SHA, 756 (nota 1), 988 (nota 2).
81
SHA, Max. et Balb., II, 1.
82
SHA, Max. et Balb., IV, 4.
83
SHA, Aurel., XIX, 3; despre el, cf. şi A. Lippold, Kaiser Aurelian (270-275).
Seine Beziehungen zur Stadt Rom und zum Senat im Spiegel der Historia Augusta, în HAC,
III, 200; F. Paschoud, în Histoire Auguste, V/1, Paris, 2002, 125.
84
Despre el vezi şi R. Syme, op. cit., 100-101, 220; A. Chastagnol, în SHA, CXIV,
965, 975 (nota 4), 980 (nota 5); A. Lippold, op. cit., 197-198; F. Paschoud, în HA, V/1, 86-
87, 91, 94, 101-103.
85
SHA, Aurel., X, 2.
86
SHA, Aurel., XI, 1; XIII, 1.
87
SHA, Aurel., XIV, 5-6.
88
SHA, Aurel., X, 3; XIV, 5-7; XV, 1-2.
89
Eutr., VIII, 2, 1.