Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

DIN NOU DESPRE BASILICA-BISERICĂ 253
abordări metodologice diferite (istorice, teologice, filologice, arheologice)
şi, nu în ultimul rând, de pe poziţii ideologice divergente, răspunsurile au
fost, precum întrebările, la fel de numeroase. Vom înfăţişa doar câteva dintre ele,
în special cele mai recente, insistând asupra aspectelor care vor contribui la
evidenţierea propriei opinii, înfăţişate în partea a doua a acestui material.
Indiscutabil, Vasile Pârvan a fost cel dintâi care, analizând informaţiile
literare şi epigrafice cunoscute la începutul veacului al XX-lea în contextul
istoric al dezvoltării creştinismului din Illyricum şi regiunea ponto-danubiană,
a formulat o explicaţie care a devenit apoi o adevărată axiomă a istoriografiei
româneşti. Astfel, el susţinea că, spre deosebire de ecclesia –
„cel mai vechi termen creştin” care desemna atât „comunitatea credincioşilor”,
cât şi „lăcaşul de cult” 4 –, basilica a apărut la începutul secolului al IVlea,
fiind „termenul oficial bisericesc latin pentru lăcaşul de cult” 5 . Cum în
Illyricum, unde, după el, se găsesc rădăcinile creştinismului daco-roman 6 ,
acesta din urmă nu era atestat la acea vreme pe nici un monument epigrafic,
exclusivitatea aparţinând lui ecclesia 7 , conchidea că basilica, asemenea altor
lexeme privitoare la religia creştină, a fost adus în stânga fluviului de misionari
sud-dunăreni după anul 350 8 , unde, evoluând într-o arie izolată, „întocmai
ca într-o insulă”, cum era Dacia postaureliană 9 , a cumulat, precum gr.
kuriakón propagat de apostolii greci la gothi, atât sensul de „clădire de
cult”, cât şi cel de „comunitate” 10 . Prin urmare, pentru Pârvan, rom. biserică
era o creaţie „pe teren pur daco-roman, în Dacia traiană” 11 .
Curios în demonstraţia lui Vasile Pârvan este că, spre deosebire de
alte cuvinte de origine păgână intrate în vocabularul creştin al limbii române
cărora le-a urmărit prezenţa şi semnificaţia pe epigrafele din Dacia sau din
ţinuturile învecinate şi le-a explicat modificările semantice (paganus > „păgân”;
dominus, deus > Domine deus (pop. Domne deus) > „Dumnezeu”;
conservator > servatoria > „sărbătoare”; Diana > dianaticus > „zănatic”;
Rosalia > Rusalii etc.) 12 , pentru basilica el n-a mai parcurs aceiaşi paşi. Or,
4
V. Pârvan, op. cit., 210.
5
Ibidem, 211.
6
Ibidem, 245-284.
7
Ibidem, 210, 212 (nota 408).
8
Ibidem, 213, 238 („«biserică»… ne-a venit pe cale misionară şi anume în primele
decenii ale secolului al V-lea”), 241 (de unde provine citatul), 244, 282 („din sec. IV”).
9
Ibidem, 212, subl. aut.
10
Ibidem, 201, 213, 254.
11
Ibidem, 213, 237 (de unde provine citatul).
12
Ibidem, 216-245.