Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

32
Dan APARASCHIVEI
dacă este posibil ca iniţial această ordonanţă să fi fost aplicată doar pentru o
anumită zonă geografică, în perioada Severilor ea apare cert ca o normă
generală 36 . Callistratus, în a sa operă De muneribus et honoribus redă următorul
pasaj: „Gerendorum honorum non promiscua facultas est, sed ordo
certus huius adhibitus est. Nam neque prius maiorem magistratum quisquam,
nisi minorem susceperit, genere potest, neque ab omni aetate, neque
continuare quisque (quisquam) nonores potest” 37 . Prin urmare, ordo magistratuum
ar fi trebuit respectat în toate municipiile Moesiei Inferior şi chiar
în Colonia Oescus începând, cel puţin, cu domnia lui Septimius Severus,
dacă nu cumva chiar de la Marcus Aurelius. În schimb, la Oescus nu avem
nici o menţiune a vreunei etape inferioare în cursus honorum municipal, nici
chiar la duumviri atestaţi sigur în epoca severiană. O explicaţie destul de întemeiată
ar fi că se exceptau de la regulile generale membrii ordinul ecvestru
sau magistraţii anumitor colonii romane 38 .
Cât priveşte nomenclatura purtătorilor înaltei demnităţi orăşeneşti,
cinci sunt menţionaţi cu tria nomina şi doar unul dintre ei are nomen gentile
imperial, T. Flavius Valentinus. Apartenenţa la tribul Papiria este amintită
doar pentru unul dintre magistraţi.
Nr Numele Funcţia
crt
deţinută
1. M. Disius
Iulianus 39
Duumviral(is)col(oniae)
2. T. Flavius IIviralis
Valentinus col(oniae)
Tabelul II
Duumviri de la Oescus
Alte funcţii Sursa Datare
- ILBulg 44 Sec.
II-III
flamen,
praefectus
saltus, patronus
collegii
fabrorum
Oesc(ensium) et
T. Ivanov, Die
neuesten
Ausgrabungen
in Oescus, în
Altertum, 23,
1977, 1, 47-48;
193-
235 p.
Chr.
-
Observaţii
eques
Romanus
36 E. Folcando, op. cit., 70.
37 Dig., 50, 4, 14 (Callistratus).
38 Aceste excepţii sunt amintite de J. Marquardt, L’administration romaine, 1,
Organisation de l’Empire romain, Paris, 1889, 262, nota 5 şi A. Degrassi,
L’amministrazione della città, în Guida allo studio della civiltà romana antica 2 , V. Ussani,
F. Arnaldi (ed.), vol I, Napoli, 1967, 315.
39 Disius este un nomen gentile rar întâlnit în provinciile europene. Mai apare doar
un M. Disius G(ratus?), aug(ustalis) col(oniae) Ulp(iae) O[es]ci. Vezi CIL III, 804 =
ILBulg, 23 şi Onomasticon, II, 102. Cât priveşte cognomenul Iulianus în general, vezi Onomasticon,
II, 199-200.