Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

POSTERITATEA ISTORIOGRAFICĂ A LUI TRAIANUS (I)
fusese subliniat încă de Plinius cel Tânăr 55 , care exclama: „o nouum atque
inauditum ad principatum iter!” („ce cale nouă şi neobişnuită către principat!”)
56 . Dio Cassius scria, apoi, că „nimic nu exista în care el să nu exceleze”
57 : fizic, avea o vigoare a trupului tipică omului matur; moral, se distingea
prin echilibrul sufletesc, absenţa invidiei, respingerea intrigii, respectul
cuvântului dat, modestie a felului de trai, constanţă şi sinceritate în prietenie;
în plan intelectual, n-avea nici un talent deosebit, dar era cunoscător al
tehnicii retoricii, deşi „nu stăpânea… meşteşugul desăvârşit al discursurilor”;
în sfârşit, virtuţile politice de excelenţă erau deferenţa plină de demnitate
faţă de Senat, blândeţea faţă de popor, spiritul de justiţie, liberalitatea
faţă de comunităţi, everghetismul generos, fermitatea faţă de soldaţi 58 . Dio
Cassius nu trece sub tăcere cusururile, pe care, desigur, încearcă să le explice
sau să le scuze – homosexualitatea, darul băuturii şi gloria militară: „Ştiu
foarte bine – scria el – că avea o anumită înclinaţie spre băieţii tineri şi spre
vin. Dacă aceste porniri l-ar fi determinat să facă ceva ruşinos sau rău, nu
mă îndoiesc că ar fi fost criticat. Dar putea să bea până la refuz fără să-şi
piardă cumpătul iar în relaţiile sale cu băieţii n-a făcut nimănui nici o supărare.
Iubea războiul, e adevărat, dar se mulţumea cu o victorie dreaptă, cu nimicirea
unui duşman hain şi cu mărirea teritorială a propriului său stat” 59 . Nu era
primul care semnala uitia ale lui Traianus. O făcuse deja Fronto. Patima băuturii
a fost „a standard item” al tradiţiei despre Traianus, cum scria Ronald
Syme 60 . Perversiunea masculină e mai rar amintită 61 . Cât priveşte reproşul de a
fi dorit gloria cu orice preţ, lucrurile trebuie privite mai nuanţat. Observaţia
admirativă a lui Dio Cassius, ca şi cea acidulată a lui Fronto pomenită mai
sus surprind un aspect pe care abia istoriografia foarte recentă l-a subliniat
mai pronunţat. Adoptat şi desemnat împărat într-un moment politic dificil,
caracterizat prin instabilitate şi contestaţie a autorităţii suverane 62 , provenind
55 Plin. Sec., Pan., 1-10.
56 Plin. Sec., Pan., 7, 1.
57 Dio Cass., LXVIII, 7.
58 Dio Cass., LXVIII, 5-7.
59 Dio Cass., LXVIII, 7.
60 Vezi Aur. Vict., Caes., 13, 10; SHA, Hadr., III, 3; Alex. Seu., XXXIX, 1; Ps.-
Aur. Vict., Epit. Caes., XIII, 4; XLVIII, 10; R. Syme, op. cit., 105; T. Stickler, op. cit., 107;
vezi şi infra.
61 Iulian., Caes., 311 C; 333 A; SHA, Hadr., II, 7; T. Stickler, op. cit.; vezi şi infra.
62 W. Eck, An emperor is made: senatorial politics and Trajan’s adoption by
Nerva in 97, în Philosophy and power in the Graeco-Roman world. Essays in the honour of
Miriam Griffin, edited by G. Clark and T. Rajak, Oxford, 2002, 211-226; idem, Traian –
Der Weg zum Kaisertum, în Traian. Ein Kaiser…, 7-20; J. D. Grainger, Nerva and the Roman
225