Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

DIN NOU DESPRE BASILICA-BISERICĂ 293
ticării cultului martirilor şi al moaştelor – ne îndreptăţesc să afirmăm că, la
fel ca în provinciile Occidentului latinofon, termenul basilica a avut o incidenţă
mult mai mare printre credincioşii sud-dunăreni pe parcursul veacurilor
IV-VI. Preponderenţa în surse a lui ecclesia nu trebuie să mire: prelaţii
dunăreni, precum coliturghierii lor din alte regiuni, s-au servit de un termen
cult, căci, aşa cum cerea Hilarius de Pictavium (315-367), celebrarea nu putea
utiliza umila limbă cotidiană 224 ; apoi, o dată cu oficializarea creştinismului,
s-a format o vastă reţea episcopală, reşedinţele complexe ale titularilor
(ecclesia propriu-zisă, domus ecclesiae) având o contribuţie însemnată în
potenţarea sensului de „casă a comunităţii” a cuvântului ecclesia 225 ; în sfârşit,
ca peste tot în Imperiul târziu, dar mai cu seamă în provinciile de la Dunărea
Inferioară, grevate adesea de circumstanţe economice precare 226 , ridicarea
edificiilor de cult trebuie să fi fost opera aproape exclusivă a everghetismului
episcopilor 227 – oficianţii unei ecclesia.
Ce se poate spune despre circulaţia termenului basilica în stânga fluviului
în acelaşi interval de timp? Nu există nici o dovadă scrisă a folosirii
lui într-un sens sau altul. Câteva elemente pot fi, totuşi, bănuite. Astfel, dacă
acceptăm că progresul creştinismului în fosta provincie Dacia trebuie văzut,
în primul rând, ca o continuare a procesului început pe vremea stăpânirii romane
228 , atunci nu există nici un motiv să abandonăm ideea că basilica, intrat
cu probabilitate în limbajul creştinilor nord-dunăreni cu sensul de „clădire
de cult” încă înainte de retragerea aureliană, a continuat să fie utilizat. Chiar
în cazul unui misionarism sud-dunărean, pe care însă nu-l vedem altfel decât
la nivel neoficial, desfăşurat prin „apostoli” anonimi, ajunşi aici în diferite
împrejurări (persecuţii, schimburi comerciale, refugieri, deportări de către
barbari etc.) 229 , utilizarea cuvântului basilica cu semnificaţia amintită făcea
în R. Ivanov, G. Atanasov, P. Donevski, op. cit., 300-316; I. A. Ichim, Les fosses d’autel en
Scythie Mineure. Essai d’analyse, în EphDR, 12, 2004, 1, 277-291; idem, Histria. Basilica
„Florescu”. Noi cercetări (2002-2004), în SCIVA, 54-56, 2003-2005, 192.
224
Tract. in Ps., XIII, 1 – cf. Ch. Pietri, op. cit., I, 246.
225
G. Schramm, op. cit., 65.
226
Vezi CI, I, 3, 35 (36), 2; X, 27, 2, 10 (3); Nov. CXX, CXLVIII, CLXIII.
227
J.-P. Caillet, L’évergétisme monumental chrétien en Italie et à ses marges
d’après l’épigraphie des pavements de mosaïque, 4 e – 7 e siècles, Roma, 1993; D. Feissel,
L’évêque, titres et fonctions d’après les inscriptions grecques jusqu’au VII e siècle, în Acta
XIII Congressus internationalis archaeologiae christianae…, II, 820-825; N. Zugravu, Antichitatea
târzie, Iaşi, 2005, 106, cu trimiteri la nota 83.
228
Idem, Geneza creştinsimului…, 287.
229
M. Maas, Fugitives and ethnography in Priscus of Panion, în BMGS, 19, 1995,
146-160; N. Zugravu, op. cit., 287-288, 331, 332; D. Gh. Teodor, Realités ethno-culturelles