Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

DIN NOU DESPRE BASILICA-BISERICĂ 279
Dacia, şi Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanţa) 169 , în Moesia Inferior.
Deşi aceste monumente nu beneficiază de suportul epigrafic care să
le numească în mod expres astfel (basilica), nu există nici un motiv de îndoială
cu privire la funcţionalitatea lor şi, implicit, la felul cum erau desemnate
de locuitorii oraşelor respective; o inscripţie mai târzie (anii 331-370) din
localitatea Stojnik (Serbia) aflată în fosta provincie Moesia Superior 170 , alta
din secolele II-III de la Siscia (Sisak, Croaţia), în Pannonia Superior 171 , şi
alta din vremea lui Caracalla (211-217) de la Novi Banovci, în teritoriul
oraşului antic Acumincum (Stari Slankamen, Stara Pazova, Serbia) din
Pannonia Inferior 172 – aşadar, tot din aria latinităţii dunărene –, o confirmă.
În schimb, nu sunt cunoscute nici prin inscripţii, nici prin cercetări
de teren edificii basilicale anexe ale templelor, deşi acestea din urmă sunt
destul de numeroase, cel puţin în cazul Daciei 173 , aşa cum sunt semnalate epigrafic
sau arheologic în spaţiul gallic 174 , nord-african 175 , hispanic 176 , italic 177 ş.a. 178 .
Atât putem spune despre basilica în spaţiul daco-moesic înainte de
„pacea Bisericii”: termenul păgân cu sensul evocat de mai multe ori în rândurile
de mai sus a fost o realitate lingvistică susţinută de realitatea materială,
creştinii putându-l adopta pentru a desemna propriile locuri de reuniune.
wählte Studien (1972-2003), Stuttgart, 2005, 440-441, 442; idem (sous la direction), Colonia
Dacica Sarmizegetusa, I, Le forum vetus de Sarmizegetusa, Bucureşti, 2006, passim.
169
M. Mărgineanu-Cârstoiu, A. Barnea, în op. cit.
170
IMS, I, 151-159 = EDH, 35684: ba[silicam?; nu avem, totuşi, siguranţa că este
vorba de o basilică civilă.
171
AE, 1987, 820 = EDH, 12614: basi]licam.
172
ILJug, II, 1052 = EDH, 32901: [--- b]assilicam(!).
173
A. Rusu-Pescaru, D. Alicu, Templele romane din Dacia, I, Deva, 2000; M. Pintilie,
Mithraea în Dacia, în EphNap, 9-10, 1999-2000, 231-243; D. Alicu, Addenda la repertoriul
templelor romane din Dacia, în Apulum, 39, 2002, 201-235; idem, Templele
Miciei (III). Temple probabile, în Banatica, 16/I, 2003, 221-244; idem, Micia. Studii monografice,
Monumentele de spectacol şi de cult, Cluj-Napoca, 2004.
174
CIL, XII, 2332, 2533, 3070; XIII, 950 = 951, 952 = 953, 954, 2807, 3079,
11151; AE, 1969/70, 405a (= EHD, 13816); R. Bodson, Les théâtres ruraux gallo-romains
entre la Somme et la Seine, în Revue des archéologues et historiens d’art de Louvain, 15,
1982, 171-183; M. Fincker et F. Tassaux, Les grandes sanctuaires «ruraux» d’Aquitaine et
le culte impérial, în MEFRA, 104, 1992, 1, 52-53.
175
CIL, VIII, 11999 (= EDH, 30877), 1206 (= EDH, 30880), 1207; AE, 1992, 1817.
176
EHD, 24748.
177
AE, 1900, 135; 1984, 282; CIL, X, 1783; EHD, 1874, 22373.
178
Ephesus (Asia): AE, 1989, 680 = 1993, 1498 = EHD, 18423.