Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

POSTERITATEA ISTORIOGRAFICĂ A LUI TRAIANUS (I)
care s-a străduit să-l imite fidel, dar „selectiv” 123 . Faptul este vizibil mai ales în
perioada „occidentală” a domniei sale (până la întemeierea Constantinopolului),
când a trebuit să găsească echilibrul între conservatorismul cultural al clasei
senatoriale şi noile aspiraţii spirituale de care el însuşi era animat. Figura
înaintaşului său l-a urmărit constant: intrarea în Roma la 29 octombrie 312,
după victoria de la Podul Milvius asupra lui Maxentius, s-a asemuit, în parte, cu
aduentus al lui Traianus din 99 descris de Plinius Secundus 124 ; vestitul arc
de triumf ridicat de Senat în cinstea sa şi dedicat la 25 iulie 315 utilizează,
printre altele, ornamente sculpturale împrumutate de la monumente amintind de
victoriile lui Traianus asupra dacilor 125 , mesajul lor fiind acela că noul suveran
îşi asuma funcţia războinică a cuceritorului de altădată 126 ; dorind să se distanţeze
de programul iconografic tetrarhic, portretele sale sculptate sau redate pe
monede şi medalioane private (contorniaţii) reactualizează caracteristicile
celor ale „bunului împărat”, care-i subliniază majestatea 127 ; urbanofilismul său
se aseamănă cu cel al lui Traianus, pe care, după Pseudo-Aurelius Victor, îl
der HA. Ein Beitrag zur Legitimierung der Herrschaft Konstantinos aus Stadtrömischer
Sicht, în HAC, VIII, 309-343.
123 T. Stickler, op. cit., 110.
124 M.-R. Alföldi, Die constantinische Goldprägung. Untersuchungen zur ihrer
Bedeutung für Kaiserpolitik und Hofkunst, Mainz, 1963, 61-62; Th. Grünewald, op. cit., 86-
87; T. Stikler, op. cit., 109, 110.
125 I. I. Russu, Daco-geţii în Imperiul roman (în afara provinciei Dacia traiană),
Bucureşti, 1980, 67-78, nr. 1-2, 5-12; N. Hannestadt, Monumentele publice ale artei romane.
Program iconografic şi mesaj, I, traducere şi postfaţă de M. Gramatopol, Bucureşti,
1989, 297-306; H. Brandt, Geschichte der römischen Kaiserzet. Von Diokletian und Konstantin
bis zum Ende der konstantinischen Dynastie (284-363), Berlin, 1998, 130-135.
126 G. Zecchini, op. cit., 130.
127 A. Alföldi, Die Kontorniaten, Budapest, 1943 (non uidi); R. Brilliant, Arta romană
de la Republică la Constantin, cuvânt înainte şi traducere de M. Gramatopol, Bucureşti,
1979, 231; N. Hannestad, op. cit., 308; D. Rößler, Das Kaiserporträt im 3. Jahrhundert,
în Gesellschaft und Wirtschaft des Römischen Reiches im 3. Jahrhunderd. Studien zu
ausgewählten Problemen, Hrsg. Von K.-P. Johne, Berlin, 1993, 371-373, Abb. 10; T.
Stickler, op. cit., 107, 109. Despre portretul fizic al lui Traianus ca marcă a majestăţii sale,
cf. Plin. Sec., Pan., 4, 7: „Iam firmitas iam proceritas corporis, iam honor capitis et dignitas
oris, ad hoc aetatis indeflexa maturitas, nec sine quodam munere deum festinatis senectutis
insignibus ad augendam maiestatem ornata caesaris, nonne longe lateque principem
ostentant?” („Puterea lui, statura lui impunătoare, capul falnic şi faţa frumoasă, în
plus o maturitate a vârstei care nu l-a încovoiat, iar părul lui, pe care un dar al zeilor l-a împodobit
cu semnele premature ale bătrâneţii, care nu fac decât să-i sporească măreţia – toate
acestea nu vestesc în toată lumea un împărat?”).
233