Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE 321
timp până în veacul al VI-lea (p. 15–17), deoarece a considerat că limitarea doar la secolele
II – III „ar fi restrâns mult posibilităţile de analiză” (p. 15). Cu toate acestea însă,
neconcordanţa dintre titlul dat şi conţinutul lucrării este prea evidentă.
Din păcate, valoarea acestei lucrări este diminuată de numeroasele greşeli,
unele chiar nepermise la un asemenea nivel de cercetare. Trecând peste unele scăpări
de tehnoredactare, destul de frecvente totuşi (p. 41 şi 55: „Endtnotes” în loc de
„Endnotes”; p. 27 „accept\nd” în loc de „acceptând” ş.a), mult mai gravă ni se pare
existenţa în cadrul aceluiaşi capitol a două grupe de note, una pentru textul românesc şi
alta pentru cel englez, fapt care derutează, în mod neplăcut, pe cititor. Este cazul capitolului
Inele (p. 81–92), unde traducerea în limba engleză merge doar până la pagina
87, având 20 de note, de la pagina 88 până la pagina 92 capitolul continuând doar în
limba română, terminându-se cu altă serie de note (60 la număr). Tot aici există şi fraze
netraduse în engleză (de exemplu, la pagina 82). Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi în
cadrul capitolului Fibule (p. 103–128): traducerea în engleză se opreşte la pagina 115
(cu 52 de note), iar de la pagina 118 textul continuă numai în limba română. Notele
finale ale acestui capitol le repetă pe cele 52, continuând până la 282.
Bibliografia de la sfârşitul cărţii atrage şi ea atenţia prin desele greşeli de
tehnoredactare, dar şi de editare. De exemplu, numele Dan Gh. Teodor este scris sub
forma Teodoru Dan sau Teodor Dan (p. 114). Aceste greşeli trădează o anumită neglijenţă,
care pare surprinzătoare, având în vedere bagajul informaţional bine vehiculat de
autoare.
SORIN NEMETI, Sincretismul religios în Dacia romană,
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005, 423 p.
Adrian ASANDEI
Despre sincretism ca fenomen religios, în general, despre cel specific Imperiului
roman, în special, există o literatură abundentă, conţinând puncte de vedere
divergente şi tipologii variate. Faptul nu trebuie să surprindă: ca despre orice elaborat
intelectual modern utilizat pentru a defini sau explica realităţi istorice complexe,
o communis opinio este imposibilă. Dincolo însă de disputele dintre savanţi pe
marginea viabilităţii sau fragilităţii unui concept comod, importantă este înţelegerea
şi descifrarea corectă a semnificaţiei şi conţinutului unor fenomene create şi
trăite de cei din vechime în absenţa unui termen neechivoc. Lucrarea lui Sorin
Nemeti, universitar format în atmosfera intelectuală de rafinament spiritual din
jurul profesorului Mihai Bărbulescu, directorul Institutului de Studii Clasice din
Cluj-Napoca, istoric al Antichităţii preţuit de colegii de breaslă din întreaga ţară,
este un bun exemplu în acest sens. Ca orice cercetător autentic, cu lecturi numeroase
şi profunde, autorul nu s-a lăsat intimidat de faptul că despre sincretismul religios
roman s-au pronunţat învăţaţi precum Franz Cumont, Pierre Lévêque, Françoise
Dunand, André Motte, Vinciane Pirenne-Delforge, Marcel Le Glay, Robert Etienne,