Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

DIN NOU DESPRE BASILICA-BISERICĂ 261
zone ale Europei occidentale 57 . Prin urmare, nici de aici nu puteau veni spre
Transilvania postromană „impulsuri” de organizare a unor nuclee monastice,
care să fi vehiculat termenul basilica. Acelaşi lucru este valabil şi pentru
provinciile sud-dunărene târzii contingente cu fosta Dacia (Moesia Prima,
Dacia Ripensis, Moesia Secunda) şi chiar cele mai îndepărtate, căci, aşa
cum a demonstrat recent, într-un mod convingător, Florin Curta, cea mai
mare parte a regiunii balcanice, săracă în populaţie rurală, s-a caracterizat
printr-o „densitate modestă de aşezăminte monastice” 58 . În sfârşit, aşa cum
Opreanu însuşi recunoaşte, „activitatea şi influenţa spirituală” a monahilor
din Scythia Minor 59 în interiorul arcului carpatic sunt greu de demonstrat 60 .
Că în stânga fluviului, mai exact în spaţiul extracarpatic, au existat mânăstiri
cel puţin în veacul al IV-lea e un fapt confirmat de surse, numai că acestea,
înfiinţate de schismaticii audiani şi de gothi 61 , trebuie să fi fost comunităţi
elenofone, unde pentru „clădirea de cult” se folosea termenul ecclesia. Strădaniile
preotului profesor Ion Ionescu de a postula un monahism latinofon
nord-dunărean în „sec. II (!) – VI” pe baza numărului mare de toponime
Râmeţ, Rimeţ, Remetea, Rimetea, Remeţ atestate în Transilvania, Maramureş
şi Banat, provenite, după el, din grecescul latinizat eremitus 62 trădează entuziasmul
necontrolat al unui prelat care, ignorând regulile spiritului critic, găseşte
cu uşurinţă „dovezi” ale vechimii creştinismului daco-roman acolo
57 E. Tóth, La survivance de la population romaine en Pannonie, în Alba Regia,
15, 1977, 108-110; M. Pavan, Romanesimo Cristianesimo e immigrazioni nei territori pannonici,
în RomBarb, 9, 1986-87, 161-227; A. Bertolino, «Pannonia terra creat, tumulat Italia
tellus». Presenze pannoniche nell’area di S. Sebastiano, în RAC, 73, 1997, 1, 115-127.
58 F. Curta, Limes and Cross: the Religious Dimension of the Sixth-Century
Danube Frontier of the Early Byzantine Empire, în Starinar, 51, 2001, 45-68; idem, The
Making of the Slavs. History and Archaeology of the Lower Danube Region, c. 500-700,
Cambridge, 2001, 148-150; idem, Apariţia slavilor. Istorie şi arheologie la Dunărea de Jos
în veacurile VI-VII, Târgovişte, 2006, 128-129. Vezi Vict. Tonn., Chron., a. 559: „parva
monasteria” („mânăstiri mici”) (MGH, Chronica minora, vol. II, 204).
59 Vezi, în ultimă instanţă, N. Zugravu, op. cit., 244, 368; idem, Erezii şi schisme
la Dunărea Mijlocie şi de Jos în mileniul I, Iaşi, 1999, 106-113; I. Hulubeanu, Dionysius
Exiguus şi monahismul dobrogean, în Studia historica et theologica. Omagiu profesorului
Emilian Popescu, Iaşi, 2003, 229-254.
60 C. Opreanu, op. cit., 40-41.
61 N. Zugravu, Geneza creştinismului…, 336, 337; idem, Erezii şi schisme…, 65, 124-125.
62 I. Ionescu, Începuturile creştinismului românesc daco-roman (sec. II-VI, VII),
Bucureşti, 1998, 127-130; idem, Monahismul daco-roman justificat etimologico-lingvistic,
în Ortodoxia, Bucureşti, 43, 2002, 1-2, 136-138; idem, Începuturile creştinismului românesc
(sec. II-VII), ediţia a II-a, Bârda, 2003, 36, 122-125.