Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE 357
misionară a prelaţilor scitici printre populaţiile
nord-dunărene urmând modelul celei
desfăşurate de titularii scaunului constantinopolitan
printre goţii din Crimeea şi sciţii
nomazi de lângă Istru” 45 .
Ibidem: „... Valentinian – care în anul 550
coresponda cu papa Vigilius (537-555) în
legătura cu problema Celor Trei Capitole,
iar în 553 era citat în actele celui de-al Vlea
Sinod ecumenic de la Constantinopol,
fără a se cunoaşte dacă a participat efectiv.”
Ibidem, p. 357: „Dacă luăm în considerare
opinia lui N. Dănilă, după care martirajul
lui Epictet şi Astion de la Halmyris a avut
loc în anul 303 şi nu în 290, atunci episcopatul
lui Efrem se suprapune peste cel
al lui Evangelicus, despre care actul martiric
vorbeşte în mod explicit. Synaxarele
greceşti plasează începutul păstoririi lui
Efrem în al 16-lea an al domniei lui Diocleţian,
deci în anul 300, şi martirajul la 7
martie 304.”
Ibidem: „[p. 357] Oricum din actul martirilor
de la Halmyris putem deduce că în jurul
anului 300 provincia era organizată ca o
eparhie în fruntea căreia se afla Evangelicus
«păzitor al sfintelor lui Dumnezeu biserici»
(cujus provinciae tunc Pontifex et Praepositus
sanctarum Dei ecclesiarum beatissimus
Evangelicus (sic!) habebatur)... Acelaşi act
menţionează şi numele // [p. 358] primului
sede suprascripta paroecias suprascriptas
ordinentur»)... Activitatea misionară a prelatului
scythan printre populaţiile nord-dunărene
este perfect concordantă cu cea desfăşurată
de către vestitul şi întreprinzătorul
conducător al Bisericii constantinopolitane
în rândul gothilor din Crimeea şi al «sciţilor
nomazi care îşi aşezaseră sălaşurile lângă
Istru», cum ne informează Theodoretos de
Cyros.”
Ibidem, p. 366: „... Valentinianus, care în
550 coresponda cu papa Vigilius (pontif
între 537-555) în legătura cu problema celor
«Trei Capitole» iar în 553 era citat în actele
celui de-al V-lea conciliu ecumenic de la
Constantinopolis, fără a se şti cu siguranţă
dacă a participat efectiv la lucrările acestuia”.
Ibidem, p. 262, nota 92: „De altfel, dacă acceptăm
recenta opinie a lui N. Dănilă, după
care martirajul lui Epictet şi Astion de la
Halmyris a avut loc nu în 290, ci în 303
(MDR, p. 242), atunci episcopatul lui
Ephraem (Ephrem) la Tomis-ul din Scythia
Minor e cu atât mai puţin plauzibil, întrucât
s-ar suprapune peste cel al lui Evangelicus,
despre care vorbeşte în mod explicit actul de
martiraj al celor doi credincioşi amintiţi; paralelismul
respectiv rezultă din datele transmise
despre Ephraem (Ephrem) de sinaxarele
greceşti, respectiv începutul păstoririi sale
în al şaisprezecilea an al domniei lui Diocletianus
(284-305), aşadar 300, şi martirajul
său la 7 martie 304.”
Ibidem, p. 238: „Mai mult, din actul de
martiraj al Sfinţilor Epictet şi Astion de la
Halmyris se cunoaşte atât numele primului
preot creştin de pe teritoriul românesc –
Bonosus –, dar şi faptul că în jurul anului
300 provincia era organizată ca o eparhie, în
fruntea căreia se afla episcopul tomitan Evangelicus,
«păzitor al sfintelor lui Dumnezeu
biserici» – «Cujus provinciae tunc Pon-
45 Vezi şi p. 539-540: „Acelaşi Canon (sic!) conferea titularului din capitală dreptul de a
hirotoni episcopi din ţinuturile barbare ale diocezelor numite mai înainte; activitatea misionară a
preoţilor scitici printre populaţiile nord-dunărene a urmat modelul celei desfăşurate de titularii
scaunului constantinopolitan printre goţii din Crimeea şi sciţii nomazi de lângă Istru”.