Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

312
NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE
tând din 1877, cea mai recentă din 2000), aservite mecanismului intertextual pus în
mişcare într-un spirit activ, angajat, străin de orice pseudo-neutralitate teoretică.
Premisa demersului hermeneutic asumat de A. Rubel fiind impactul religiozităţii
civice asupra vieţii politice ateniene din timpul războiului peloponesiac, în
mod necesar, capitolul introductiv al cărţii (p. 17-50) este consacrat discutării
acestei probleme şi, după o atentă trecere în revistă a opiniilor pe această temă, A.
Rubel se raliază părerii lui H. Yunis, potrivit căreia, în judecarea evenimentelor din
vremea războiului peloponesiac sunt relevante cele trei dogme fundamentale ale
religiei atenienilor: 1. zeii există; 2. zeii se preocupă de treburile oamenilor; 3. raportul
dintre zei şi oameni este unul de schimb, bazat pe serviciu şi contraserviciu 4 .
Trei erau şi motivele enumerate de Theophrastos (Peri eusebeias, 12) pentru datoria
oamenilor de a aduce sacrificii zeilor: 1. pentru a-i cinsti; 2. pentru a te bucura
de favoarea lor; 3. pentru procurarea celor de trebuinţă.
Pragmatica religie ateniană, cu o preponderentă dimensiune socială, antrena
colectivitatea într-o practicare regulamentară, oficială, a cultului, ca temei al comunităţii
politice şi al prosperităţii civice. E încă departe declinul tradiţiei religioase
oficiale, petrecut în secolul al III-lea a. C., care-i va permite individului să-şi
aleagă proprii zei, conform definiţiei date religiei de Whitehead: „religia este ceea
ce face fiecare dintre noi cu propria sa singurătate” 5 .
Capitolele următoare ale cărţii tratează în ordine principalele evenimente
considerate de autor ca având o conotaţie predominant religioasă pe fundalul războiului
peloponesiac: Procesele de impietate intentate filosofilor şi sofiştilor (p.
51-112); „Ciuma”. Pericle şi războiul peloponesiac (p. 113-144); Alte persecuţii
cauzate de impietate (p. 145-162); Semnificaţia religioasă şi politică a mutilării
hermelor şi a profanării misteriilor (p.163-210); Tradiţie şi inovaţie: zeii noi (p.
211-236); A construi pentru zei: activitatea edilitară religioasă în timpul războiului
peloponesiac (p. 237-276); Procesul Arginuse (p. 277-308). Cercul hermeneutic
propus de A. Rubel se încheie cu capitolul consacrat celebrului proces al lui
Socrate (p. 309-332), care a făcut din antichitate şi până astăzi obiectul unor numeroase
şi variate interpretări, dintre care, unele foarte recente, citate de autor, consideră
condamnarea lui Socrate drept un „atentat justiţiar”, calificare neacceptată de
autorul cărţii. În pofida progreselor înregistrate de critica izvoarelor antice, între care
cele mai relevante în această problemă rămân Aristofan, Platon, Xenofon, autorul e de
părere că figura lui Socrate rămâne controversată, ajungând chiar a fi considerată în
unele privinţe drept „o ficţiune literară”. La fel de discutabile rămân împrejurările
şi motivele procesului său, în legătură cu care s-au scris peste 700 de lucrări.
Şi în opinia noastră, acel eveniment judiciar, de o inepuizabilă actualitate,
care a fost procesul lui Socrate, obligă, am spune somează, de la o generaţie la alta
conştiinţa umanităţii să răspundă câtorva întrebări fundamentale: A fost cu adevărat
4
H. Yunis, A New Creed: Fundamental Religious Beliefs in the Athenian Polis and
Euripidean Drama, Göttingen, 1988, 38-58.
5
A. N. Whitehead, Religion in the Making, 6, citat de E. R. Dodds, op. cit, 271.