Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

258
Nelu ZUGRAVU
A căuta suportul profan sau religios păgân al terminologiei creştine
din limba română e un demers de cea mai autentică tradiţie pârvaniană. Noi
înşine l-am urmat în lucrarea Geneza creştinismului popular al românilor
publicată în 1997, unde, cum era firesc, ne-am referit şi la basilica. Fără a
aminti aici articulaţiile demonstraţiei, întrucât vom reveni mai jos, îmbogăţind-o,
ne mărginim a spune că, bazându-ne pe surse epigrafice, arheologice,
ecleziastice şi discutând problema într-un orizont comparativ, am arătat că
geneza cuvântului care desemnează în limba română lăcaşul de cult creştin –
biserică – se originează în realităţile religioase, arhitectonice şi lingvistice
din timpul provinciilor Dacia şi Moesia şi din perioada postaureliană şi că,
prin urmare, la nord de fluviu nu este rezultatul exclusiv al unui misionarism
sud-dunărean 41 .
Într-un articol publicat în 2001 în revista Ephemeris Napocensis 42 ,
reluat apoi într-o formă amplificată într-o culegere de studii editată în
2003 43 , punctul nostru de vedere şi cel al lui Constantin C. Petolescu au fost
respinse de Coriolan Opreanu pe motiv că în oraşele romane din Dacia „forma
basilicală pentru biserici, derivată din basilica civilă romană, nu este documentată”
44 şi că la nord de Dunăre, în timpul stăpânirii romane şi chiar în
veacul al IV-lea, creştinismul n-a cunoscut o „răspândire substanţială” 45 .
Cum vom vedea, prima motivaţie va fi respinsă mai jos; cea de-a doua e
contrazisă de realitatea istorică 46 . Reţinem însă sugestia metodologică a au-
41
N. Zugravu, op. cit., 194, 255, 288-290.
42
C. Opreanu, op. cit., în EphNap, 11, 2001, 67-74.
43
Idem, Transilvania…, 30-41.
44
Idem, op. cit., în EphNap, 11, 2001, 71; idem, Transilvania…, 37.
45
Ibidem, 38.
46
Pentru creştinismul din Dacia şi din secolul al IV-lea, vezi N. Zugravu, op. cit.,
175-213, 283-324; D. Benea, Dacia sud-vestică în secolele III-IV, II, Interferenţe spirituale,
Timişoara, 1999; D. Protase, Autohtonii în Dacia, II, Dacia postromană până la slavi, Cluj-
Napoca, 2000, 71-97; V. Moga, Observaţii asupra unor piese paleocreştine inedite, în
Apulum, 37/1, 2000, 429-435; A. Madgearu, Rolul creştinismului în formarea poporului român,
Bucureşti, 2001, 18-73; idem, Expansiunea creştinismului în afara mediului post-urban
din Dacia (secolele IV-VI), în Slujitor al Bisericii şi al neamului, Cluj-Napoca, 2002,
191-202; idem, The Spreading of the Christianity in the Rural Areas of Post-Roman Dacia
(4 th -7 th Centuries), în Archaeus, 8, 2004, 1-4, 41-59; N. Gudea, I. Ghiurco, Din istoria creştinismului
la români. Mărturii arheologice, Cluj, 2002, passim; N. Gudea, Das dakisch-römische
Christentum 2. Der Klech von Moigrad und die Frage der Verbreitung des Christentums
auf dem Gebiet der Ehemaligen dakischen Provinzen im 4. Jh. (275-380 n. Chr.),
în Interregionale und kulturelle Beziehungen im Karpatenraum (2. Jahrtausend v. Chr. – 1.
Jahrtausend n. Chr.), Herausgeber: A. Rustoiu und A. Ursuţiu, mit einem Vortwort von N.
Gudea, Cluj-Napoca, 2002, 151-190; I. Stângă, Contributions concernant la connaissance