Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

222
Nelu ZUGRAVU
mediu pentru imobilismul maladiv, responsabil de decrepitudinea stutului.
Ann(a)eus Florus, autorul unei istorii epitomate a Romei redactate, cu probabilitate,
cândva între ultimii ani ai principatului traianic (?) şi primul deceniu
al celui al lui Antoninus Pius 33 , o spune explicit. Admirator, în cea mai
autentică tradiţie istoriografică latină, al magnificenţei puterii politice romane
(„magnitudinem imperii”) şi al extensiunii geografice a statului („ita late
per orbem terrarum arma circumtulit”) 34 şi adept al metaforei evoluţiei biologice
a Imperiului, el era convins că activismul traianic i-a dat acestuia o nouă
vitalitate, deschizătoare a unui nou ciclu istoric; căci, o dată cu Augustus, scria
el, Imperiul a atins maturitas („hic iam ipsa iuuentas imperii et quaedam quasi
robusta maturitas”), dar în anii care trecuseră de atunci, din cauza nepăsării
împăraţilor („inertia Caesarum”), „aproape şi-a pierdut forţa şi s-a ruinat”, până
când, sub Traianus, şi-a pus în mişcare muşchii („mouit lacertos”) „şi, contrar
aşteptării tuturor, bătrâneţea Imperiului s-a revigorat ca adusă la tinereţe” („et
praeter spem omnium senectus imperii quasi reddita iuuentute reuirescit”) 35 .
Câteva decenii mai târziu, în epoca expansionismului blocat şi a punerii
în pericol a achiziţiilor de până atunci o dată cu războaiele marcomanice
(166-180), dinamismul combatant al lui Traianus era reafirmat în strânsă
legătură de ideologia de sorginte elenistică a Romei ca moştenitoare a trecutelor
hegemonii mondiale; Lucius Ampelius, în spaţiul latin, şi Appianos
(cca 90/95 – cca 163/165), în cel elenofon 36 , se făceau ecoul acestei congruenţe,
văzând în Traianus un autentic propagator imperii 37 . Astfel, cel dintâi,
obscur profesor din Caesarea Mauretaniae sub Marcus Aurelius (161-180),
33
C. Facchini Tosi, Introduzione, în Anneo Floro, Storia di Roma. La prima e la
seconda età, introduzione, testo e comento a cura di C. Facchini Tosi, Bologna, 1998, 14.
Vezi şi B. Baldwin, Four problems with Florus, în Latomus, 47, 1988, 1, 134-142.
34
Flor., Epit., prooem., 1-2; C. Facchini Tosi, Commento, în Anneo Floro, Storia
di Roma…, 83-86.
35
Flor., Epit., prooem., 7-8; M. Ruch, Le thème de la croissance organique dans
la pensée historique des Romains, de Caton à Florus, în ANRW, I/2, 1972, 827-841; C.
Facchini Tosi, Introduzione, în Anneo Floro, Storia di Roma…, 16-18.
36
Din nefericire, cartea Dakike din Istoria romană nu s-a păstrat; se ştie că ea se
referea la raporturile Romei cu neamul nord-danubian – cf. D. Dana şi M. Firicel, Miscellanea,
în SCIVA, 54-56 (2003-2005), 2006, 254-256.
37
Amp., 10, 1; R. Turcan, Rome éternelle et les conceptions gréco-romaines de
l’histoire, în Da Roma alla Terza Roma. Seminario internazionale di studi storici, Roma,
21-23 aprile 1981. Relazioni e communicazioni, 1, Università di Roma, 1981, 4; J. M. Alonso-
Núñez, Appian and the world Empires, în Athenaeum, 62, 1984, 3-4, 630-644. Vezi şi E. Lo
Cascio, Impero e confini nell’età del Principato, în L’ecumenismo politico nella coscienza
dell’Occidente, Bergamo, 18-21 settembre 1995, a cura di L. Aigner Foresti, A. Barzanò, C.
Bearzot, L. Prandi, G. Zecchini, Roma, 1998, 333-347.