Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

POSTERITATEA ISTORIOGRAFICĂ A LUI TRAIANUS (I)
Remediul pentru corijarea acestor uitia 239 , care făceau guvernarea aproape „diabolică
şi inumană” („incelebrosius atque inhumanius”), cum scria Ammianus
Marcellinus 240 , putea fi recursul la exemplul unor ciuiles principes. Adresând
Breuiarium ab Vrbe condita lui Valens şi, indirect, lui Valentinianus I, Eutropius
a făcut din ciuilitas – antinom pentru cruzime 241 – o valoare definitorie a mesajului
scrierii sale 242 , oferind drept pildă un număr abundent de suverani recunoscuţi
pentru ataşamentul lor la ideea de civilitate – cu alte cuvinte, promotori
ai respectului pentru legalitate, ostili arbitrariului, moderaţi şi clemenţi 243 . Un loc
aparte ocupă printre aceştia Traianus, despre care scria că a fost considerat mai
presus decât ceilalţi împăraţi („ut omnibus principibus merito praeferatur”)
atât datorită vitejiei („fortitudo”), dar mai ales din cauza neobişnuitei sale conduite
civice („inusitatae ciuilitatis”) 244 şi a moderaţiei („moderatio”), care i-au
depăşit gloria militară („gloriam tamen militarem ciuilitate et moderatione
superauit”) 245 . Consubstanţiale acestor uirtutes animi şi întregindu-le au fost
comportamentul rectiliniu faţă de toţi 246 , *amicitia 247 , *iustitia 248 , liberalitas 249 ,
fratele lui Maximinus, „om cu suflet trufaş” („superbi spiritus homo”), „bestie răufăcătoare”
(„malefica bestia”) (Amm., XXVIII, 3, 4); Fortunatianus era stăpânit de o severitate
extremă („animi asperitate”) (Amm., XXIX, 1, 5) etc.
239 Pentru uitia ale celor doi suverani discutate aici, vezi pe larg A. Brandt, op. cit.,
46-55, 58-60, 148-179, 274-295.
240 Amm., XXX, 5, 7.
241 Vezi remarca referitoare la Verus: „uir ingenii parum ciuilis, reuerentia tamen
fratris nihil umquam atrox ausus” („om cu puţin talent civic, el nu s-a dedat totuşi niciodată
la vreo cruzime din cauza respectului faţă de fratele său”) (VIII, 10, 4).
242 Vezi N. Scivoletto, La ciuilitas del IV e secolo e il significato del Breuiarium di
Eutropio, în GIF, 22, 1970, 14-45; H. W. Bird, op. cit.; S. Ratti, La ciuilitas et la iustitia dans
le Bréviare d’Eutrope: des qualités de familie?, în REA, 98, 1996, 1-2, 187-205; J.
Hellegouarc’h, în Eutrope, Abrégé d’histoire romaine, texte établi et traduit par J. Hellegouarc’h,
Paris, 1999, XXXVI-XXXVII.
243 Augustus – „ciuilissime uixit” (VII, 8, 4); Claudius – „tam ciuilis...” (VII, 13,
4); Titus – „Romae tantae ciuilitatis in imperio fuit” (VII, 21, 2); Nerva – „aequissimum se
et ciuilissimum praebuit” (VIII, 1, 2); Quintilianus – „unicae moderationis uir et ciuilitatis”
(IX, 12, 1); Probus – „morum autem ciuilitate” (IX, 17, 3); Constantius I – „uir egregius et
praestantissime ciuilitatis” (X, 1, 2); Vetranio – „uirum... ac iucundae ciuilitatis” (X, 10,
2); Iulianus – „ciuilis in cuncto” (X, 16, 3); Iovianus – „nam et ciuilitati proprior” (X, 18,
2); cf. şi J. Hellegouarc’h, în Eutr., XXXVI, notele 166-169.
244 Eutr., VIII, 2, 1.
245 Eutr., VIII, 4, 1.
246 Eutr., VIII, 4, 1: „Romae et per prouincias aequalem se omnibus exhibens” („se
arăta la fel faţă de toţi atât la Roma cât şi în provincii”).
247 Eutr., VIII, 4, 1: „amicos salutandi causa frequentans uel aegrotantes uel cum
festos dies habuissent, conuiuia cum isdem indiscreta uicissim habens, saepe in uehiculis
247