Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

358
NOTE BIBLIOGRAFICE / NOTIZIE BIBLIOGRAFICHE
preot creştin de pe teritoriul românesc,
Bonosus...”
Ibidem, p. 358: „Eusebius din Cezareea
menţionează în Vita Constantini, III, 7, 1 că
«nici scythul nu lipsea din ceată (sic!)».
Istoriografia românească consideră că pasajul
se referă la episcopul de Tomis.”
Ibidem, p. 361: „Hieronymus l-a încadrat în
galeria oamenilor iluştri datorită tratatelor
sale sub formă de dialoguri «în stilul vechii
elocinţe» (sic!).”
Ibidem, p. 493: „Formula /D(is) M(anibus)
– n.n./ apare în epigrafia epocii augustane
fiind utilizată în perioada Principatului, inclusiv
în spaţiul dobrogean al Moesiei Inferior,
dar şi la începutul Dominatului. În Epitafele
creştine ea indică probabil caracterul
religios al mormântului, continuitatea
culturală şi solidaritatea cu strămoşii. Pe o
stelă funerară de la Tomis sintagma D(is)
M(anibus) este completată de formula Perpetuae
securitatis – frecventă pe monumente
din secolele II-III, de corelat eventual
cu concepţia stoică si epicureică privind
liniştea desăvârşită a «vieţii de dincolo»”.
Ibidem, p. 544: „Numărul mare al basilicilor
din Scythia ne determină în schimb să considerăm
că aparatul bisericesc era mult mai
numeros decât cel atestat epigrafic şi lite-
rar”
Ibidem, p. „Dionysius Exiguus nota că provincia
dunăreană a fost vestită prin «rodnicia
duhovnicească» (sic!)”.
Ibidem: „Dincolo de aceste aspecte, de semnele
de întrebare care persistă în legătură cu
organizarea ecleziastică a provinciei Scythia,
pe parcursul secolelor V-VI s-a format
tifex et Praepositus sanctarum Dei ecclesiarum
beatissimus Euangelicus habebatur».”
Ibidem, p. 239: „Într-un paragraf din Vita
Constantini, Eusebius de Caesarea... arată
că «nu lipsea din ceată nici cel al sciţilor».
Istoriografia românească este aproape unanimă
în a recunoaşte că menţiunea se referă la
un episcop din provincia Scythia Minor.”
Ibidem, p. 241: „Hieronymus îl încadra în
galeria oamenilor iluştri ai vremii sale, întrucât
redactase «scurte tratate sub formă de
dialoguri şi în stilul vechii elocinţe»”.
Ibidem, p. 235: „Formula D(is) M(anibus),
de exemplu, atestată pentru prima dată în
epigrafia funerară romană în epoca augustană
şi utilizată pe scară largă în perioada
Principatului, inclusiv în spaţiul dobrogean
al Moesiei Inferior, a intrat din secolul al IIIlea
în conţinutul epitafelor creştine, indicând
caracterul de res religiosa al mormântului şi,
în consecinţă, probând o continuitate
culturală şi o solidaritate cu strămoşii. În
Scythia Minor, expresia apare pe mai multe
inscripţii de la începutul Dominatului. Pe o
stelă de la Tomis, dedicaţia este făcută D(is)
M(anibus) et Perpetuae Securitatis – sintagmă
frecventă pe monumente din veacurile
II-III, care redă în termeni funerari concepţia
de sorginte filosofică şi morală stoică şi
epicureică amintită într-un capitol anterior
despre liniştea desăvârşită şi absenţa perfectă
a emoţiilor, pasiunilor şi grijilor odată cu
trecerea pe tărâmul umbrelor”.
Ibidem, p. 367: „Cu toate acestea, prezenţa
în aşezările provinciei a aproape 40 de biserici,
uneori mai multe în aceeaşi localitate,
nu lasă nici o îndoială asupra faptului că
aparatul bisericesc era mult mai numeros.”
Ibidem, p. 368: „Provincia dunăreană a fost
vestită în Antichitatea târzie «prin rodninica
ei duhovnicească»..., după cum scria Dionysius
Exiguus”.
Ibidem, p. 367: „Aşadar, pe parcursul secolelor
V-VI, în Scythia Minor s-a format o
adevărată reţea episcopală, care, neîndoielnic,
a jucat un rol excepţional în continuarea