Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

30
Dan APARASCHIVEI
strâns cu cele legate de cultele celebrate în oraş, şi mai ales cu cele legate de
împărat şi statul roman.
Tatăl lui Valerius Plautianus a fost C. Valerius Valentinus, primipilaris
legionis I Italicae Severianae şi praefectus legionis I Adiutrix, membru
al ordo equester ca şi fiul său. Obţinerea de funcţii înalte la nivel local
de către fiii de militari intra în sfera obişnuitului, aşa cum se va vedea şi în
alte comunităţi din zonă 26 .
Un alt duumvir este un presupus [...Vale]rianus, care mai era şi
augur 27 . Raporturile duumvirilor cu membrii colegiilor de pontifi sau de
auguri, din care uneori făceau parte, sunt clarificate în capitolul 69 din Lex
coloniae Iuliae Genetivae. Aici se prevedea că una dintre primele sarcini ale
noului duumvir trebuia să fie asigurarea a tot ceea ce era necesar pentru
ceremoniile sacre şi treburile legate de divinitate 28 .
G. Sco[pius] Marcianu[s] a fost identificat de curând ca duumvir al
coloniei Oescus, după o recitire atentă a inscripţiei 29 . Iniţial, acest personaj
era creditat doar cu funcţia de flamen Divus, dar reevaluarea sa a dus la interpretarea
flamen et duumvir.
Cât priveşte pe ultimii doi magistraţi supremi consemnaţi la Oescus
nu ştim prea multe despre un eventual cursus honorum şi nici măcar numele
lor. Ceea ce se precizează este faptul că au fost veterani; unul a activat în legio
26 C. Arrius Quintianus, bis duumviralis et augur municipii Troesmensium precizează
că este veterani filius. Vezi CIL III, 7560.
27 Un alt posibil augur la Oescus este M(arcus) Disius G(eminus): L. Mrozewicz,
Munizipalaristokratie in Moesia Inferior, în Eos, 70, 1982, 312, nota 58. (în CIL III, 1624a
= ILBulg 23 apare ca Aug(ustalis) coloniae). Vezi pentru aceeaşi situaţie la Troesmis pe
[Pu]blicius Viato[r], aug(ur) mun(icipii), dar la fel de bine Augustalis (vezi analogiile cu
aug(ustalis) Mun. Viminacium, şi faptul că ceilalţi auguri de pe linia Dunării sunt redaţi în
întregime). Cf. R. Duthoy, Recherches sur la répartition géographique et chronologique
des termes sévir augustalis, augustalis et sévir dans l’Empire romain, în Epigraphische
Studien, 11, 1976, 189-190.
28 Lex coloniae Iuliae Genetivae cap. 69: IIviri qui post coloniam deductam primi
erunt, ii in suo magistratu et, quicumque Iiviri in colonia Iulia erunt, ii in diebus (sexaginta)
proxumis, quibus eum magistratum gerere coeperint, ad decuriones referunto, ..uti
redemptoribusque, qui ea redempta habebunt quae resque divinas opus erunt ...
29 Meritul aparţine lui N. Shrankov, lector universitar la Universitatea din Sofia,
care a permis citirea corectă a inscripţiei.