Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

302
Nelu ZUGRAVU
în insule 280 , între Dunăre, Balcani şi Marea Neagră 281 şi în teritoriul norddanubian
282 , dar lipsite de instanţe ecleziastice superioare şi izolate de alte
centre bisericeşti, a favorizat menţinerea termenului popular basilica. Faptul
e cu atât mai semnificativ cu cât, aşa cum o arată sursele, fundamentul său
material şi liturgic – cultul sfinţilor martiri – a suferit un recul evident, materializat,
printre altele, în translatio a unor relicve sacre din regiunea dunăreană
în alte părţi ale creştinătăţii 283 .
3) Înrădăcinată la nivelul denominaţiei materiale şi devenită, în condiţiile
evoluţiei istorice specifice (dominaţii barbare, comunităţi rurale restrânse
şi diseminate, slab structurate politic, lipsite de elite puternice, conduse
prin instituţii simple şi relativ închise prin tradiţia originii comune, limbă,
cutume şi credinţă creştină), unul dintre „semnele” solidarităţii, coeziunii şi
identităţii etnice şi spirituale a grupurilor latinofone 284 , basilica, locul de reuniune
al credincioşilor, a ajuns să se confunde cu însăşi adunarea acestora;
astfel, transformările semantice începute probabil în perioada anterioară s-au
accentuat, termenul basilica cumulând, deopotrivă, sensul de „casă a divinităţii”
şi de „comunitate a creştinilor”. Un element adjuvant vine în sprijinul acestei
idei. Dr. cuvânt este, cum se ştie, urmaşul lat. conventus („adunare”) 285 . Rolul
„adunării creştinilor” în conservarea acestui lexem trebuie să fi fost decisiv,
căci reuniunea credincioşilor în biserică se numea conventum 286 iar grupurile
creştine restrânse erau definite conventicula: „unum conuentum esse
280 I. Babić, Il destino dei centri abitati antichi sul suolo della Dalmazia nel corso
dell’alto medioevo, în Atti del Secondo Congresso di Topografia Antica. La città romana
(Roma, 15-16 Maggio 1996), I, Lecce, 1997, 199-208; N. Zugravu, op. cit., 41-42, 43.
281 Idem, Geneza creştinismului…, 453-478.
282 Ibidem, 479-525.
283 R. Bratož, op. cit., 546-548; I. Babić, op. cit., 201; N. Dănilă, op. cit., 78, 81,
82; G. Atanasov, Early-Christian Monuments…, în R. Ivanov, G. Atanasov, P. Donevski,
op. cit., 316.
284 Toate acestea sunt caracteristici ale grupurilor etnice descentralizate, precum
slavii, dar pe care istoriografia recentă le aplică şi nucleelor neoromanice nord-danubiene şi
din regiunile germanizate ale Europei centrale, rămase în afara cadrului politic roman şi supuse
dominaţiilor alogene periodice – vezi W. Pohl, Aux origines d’une Europe ethnique.
Transformations d’identités entre Antiquité et Moyen Âge, în Annales (HSS), 1, 2005, 192;
N. Zugravu, Antichitatea târzie, 33-34; idem, Modele etnogenetice în istoriografia recentă
a Antichităţii târzii, în Carpica, 35, 2006, 305-306.
285 H. Mihăescu, La langue latine…, 300; idem, La romanité…, 237; C. Frâncu,
op. cit., 75.
286 Gesta apud Zenophilum: „ad domu(m) in qua chr(ist)iani conueniebant” – apud
Y. Duval, Chrétiens d’Afrique..., 357; Amm., XXVII, 3, 13: „in basilica Sicinini, ubi ritus
christiani est conuenticulum”.