Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

246
Nelu ZUGRAVU
virile, obişnuite până la neverosimil cu duritatea 223 şi căreia lipsa de măsură 224 ,
arbitrariul şi violenţa nu-i erau străine. Împăraţii fraţi Valentinianus I şi Valens
erau – după Ammianus Marcellinus –„aspri” în chip exagerat 225 , „sălbatici” 226 ,
„răi” 227 , „impulsivi” 228 , posedând o fire înclinată spre „atrocitate” 229 , „ferocitate”
230 , „cruzime” 231 şi „vărsare de sânge” 232 , abuzând de putere în mod
„grav” 233 şi „arbitrar” 234 , căci, încălcând adesea toate principiile elementare ale
dreptului 235 şi socotind că totul le este permis 236 , făceau să curgă sângele nobililor,
dar şi al celor de condiţii mai modeste prin înmulţirea torturilor şi silniciilor
237 . Mulţi dintre subalterni le semănau sau le copiau comportamentul 238 .
223 Vezi descrierea numeroaselor şi crudelor suplicii aplicate de împăraţii Valentinieni –
Amm., XXVI, 10, 9-14; XXIX, 1, 23-24, 27, 28, 34, 35, 38, 40, 43 şi 44; 2, 11 etc.
224 E interesant de observat că dintre bona ale Valentinienilor inventariate de Ammianus
Marcellinus (A. Brandt, op. cit., passim), lipseşte moderatio.
225 Amm., XXVII, 7, 4; XXVIII, 6, 22; XXX, 4, 1; 8, 10; 8, 13; XXXI, 14, 5.
226 Amm., XXVI, 10, 5.
227 Amm., XXVI, 10, 12; XXVII, 7, 4; XXVIII, 1, 11.
228 Amm., XXX, 8, 2.
229 Amm., XXIX, 3, 2.
230 Amm., XXX, 5, 19.
231 Amm., XXVI, 10, 1; 10, 13; XXIX, 1, 10; 1, 27; 2, 18; XXXI, 14, 5.
232 Amm., XXIX, 3, 2.
233 Amm., XXIX, 3, 1.
234 Amm., XXVII, 6, 14; XXXI, 8, 6.
235 Amm., XXVIII, 1, 15; XXIX, 2, 12; 2, 15; XXXI, 8, 6.
236 Amm., XXIX, 1, 11; 1, 18-21; 2, 10; XXX, 8, 10.
237 Amm., XXVI, 10, 12-14; XXVII, 7, 5-9; XXVIII, 1, 1-57; XXIX, 3, 2-9; XXX,
5, 19; XXX, 8, 3-6.
238 Iată câteva exemple: Ursatius, şeful cancelariei imperiale occidentale, „om ursuz şi
rău” („iracundo quodam et saeuo”) (Amm., XXVI, 5, 7); Petronius, socrul lui Valens, „stimulent
funest” („incentium exitiale”) (Amm., XXVI, 6, 7) şi „caracter intolerabil” („morum
intolerantiae”) (Amm., XXVI, 6, 8); uzurpatorul Procopius avea o fire posomorâtă
(„morum tristium”) (Amm., XXVI, 9, 11); Serenianus – „omul cu moravuri rudimentare şi
stăpânit de dorinţa de a face rău” („incultis moribus homo et nocendi acerbitate”) (Amm.,
XXVI, 10, 2), „crud ca Phalaris” („crudelem ut Phalarim”) (Amm., XXVI, 10, 5); Rusticus
Iulianus, şeful cancelariei imperiale din Occident, „era setos de sânge omenesc” („humani
sanguinis auidus”) (Amm., XXVII, 6, 1); Severus, şeful infanteriei, „aspru şi temut” („asper
esset et formidatus”) (Amm., XXVI, 6, 3); Maximinus, curator al aprovizionării la Roma,
poseda o „ferocitate fisească”, ascunsă într-o „inimă plină de cruzime” („genuinam ferociam
pectori crudo adfixam”), fiind un „infernal anchetator” („euagatus tartareus”) (Amm.,
XXVIII, 1, 11), un „tâlhar cu suflet de fiară” („spiritus ferini latronem”) (Amm., XXVIII,
1, 38); notarul Leon – „tâlhar pannonian, jefuitor de morminte, crud ca o fiară şi... foarte
setos de sânge omenesc” („busturiarium quendam latronem Pannonium, efflantem ferino
rictu crudelitatem... humani sanguinis auidissimum”) (Amm., XXVIII, 1, 12); Valentinus,