Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

232
Nelu ZUGRAVU
Hadrianus, Antoninus Pius şi Marcus Aurelius 115 . Aceeaşi imagine va creiona
suveranului şi în Istoria bisericească 116 , dar de pe o poziţie teologică mult mai
înaltă. Considerând Imperiul un dat providenţial, menit să asigure existenţa
şi răspândirea „învăţăturii mântuirii” 117 , Eusebius apreciază principatul lui
Traianus ca un moment privilegiat de afirmare a creştinismului 118 , iar persecuţia
un accident 119 , remediat prin rescriptul adresat guvernatorului Bithyniei 120 .
Scrierea lui Eusebius a influenţat decisiv percepţia autorilor creştini despre
Traianus, numeroase lucrări ecleziastice din veacurile IV-VII preluând-o pe
cea a episcopului caesarens 121 .
Un moment foarte important pentru destinul postum al personalităţii
lui Traianus îl reprezintă domnia lui Constantinus I (306-337). Deşi fundamentele
ideologice şi religioase ale legitimităţii, ale guvernării şi ale politicii
sale dinastice au diferit nu numai de cele ale Tetrarhiei, dar şi de cele ale împăraţilor
anteriori acesteia 122 , Constantinus I a găsit în Traianus un model, pe
115 Ibidem, 243-244. În acest context, opinia lui Giuseppe Zecchini conform căreia
popularitatea scăzută a lui Traianus în Orient în comparaţie cu Nero sau Hadrianus, inclusiv
calificarea lui de către Eusebius drept diogmòs, se datora nonelenizării sale sau faptului că
expediţia parthică şi revolta iudaică nu se bucurau de aceeaşi preţuire ca războiul dacic (op.
cit., 131-132) trebuie primită cu rezerve
116 Aceasta a fost redactată în mai multe etape – prima în cca 295, a doua în cca 313/4, a
treia în cca 315, a patra în 325 – cf. T. D. Barnes, Early Christianity and the Roman Empire,
London, 1984, nr. XX (The Editions of Eusebius’ Ecclesiastical History). Alte opinii la M.
Gödecke, Geschichte als Mythos Eusebs „Kirchengeschichte”, Frankfurt am Main-Bern-
New York-Paris, 1987, 20-23; H. Inglebert, op. cit., 154.
117 Eus., HE, II, 2, 6.
118 Eus., HE, III, 37; IV, 2, 1.
119 Eus., HE, III, 33, 1; H. Inglebert, op. cit., 168
120 Eus., HE, III, 33.
121 De exemplu: Epitomae-le realizate sub pontificatul lui Damasus (366-384) – LP
Epit. Fel., IV, VI, VII; LP Epit. Can., IV, VI, VII; Cronica lui Hieronymus (380) – Hier., Chron.,
a. 107, 109; Historia ecclesiatica a lui Rufinus de Aquileia din 402 – cf. H. Inglebert, op.
cit., 349; Cronica lui Sulpicius Severus publicată în 404 – Sulp. Sev., Chron., II, 31, 2; De
ciuitate Dei a lui Aurelius Augustinus (către 420-425) – Aug., Ciu., XVIII, 52; H. Inglebert,
op. cit., 490-491; Cronica lui Prosperus de Aquitania (prima jumătate a secolului al V-lea)
– Prosp., Chron. integr., a. 112; Epit. Chron., a. 112; Fasti ale lui Hydatius (sec. VI) –
Hyd., Fasti, a. 112; Chronica Gallica a. DXI, 346; Liber pontificalis (sec. VI?) – LP, IV, 4;
VI, 1; VII, 1; Consularia Constantinopolitana – Cons. Const., a. 112; Etimologiile lui Isidorus
de Hispalis (primele decenii ale secolului al VII-lea) – Isid., Etym., V.
122 B. Müller-Rettig, Der Panegyricus des Jahres 310 auf Konstantin den Grossen.
Übersetzung und historisch-philologischer Kommentar, Stuttgart, 1990; Th. Grünewald,
Constantinus Maximus Augustus. Herrschaftspropaganda in der zeitgenössischen Überlieferung,
Stuttgart, 1990; A. Lippold, Claudius, Constantius, Constantinus. Die V. Claudii