Facultatea de Istorie - Universitatea Alexandru Ioan Cuza

262
Nelu ZUGRAVU
unde orice cercetător serios s-ar sfii chiar să-şi pună problema 63 . Existenţa
oricărei comunităţi călugăreşti în afara unui cadru ecleziastic recunoscut era
de neconceput; conform hotărârilor conciliare şi ale prevederilor legilor civile,
statutul mânăstirilor şi al oricărei forme de anahoretism (condiţiile înfiinţării,
raporturile cu autoritatea episcopală, regulile vieţii comunitare sau
schimnice ş.a.) erau strict reglementate 64 . În aceste condiţii, funcţionarea în
mileniul I în stânga Dunării a unor aşezăminte monastice „independente” e
greu de susţinut. De altfel, absenţa din terminologia creştină românească a
lui abba(s) – „stareţ” şi monachus – „călugăr” conduce la concluzia unei
discontinuităţi în istoria vieţii monahale dunărene 65 . Prin urmare, opinia lui
Coriolan Opreanu conform căreia ereditatea lui basilica în limba română ar
fi fost rodul monahismului nord-dunărean dezvoltat începând din secolul al
V-lea n-are nici un fundament.
Ultima contribuţie românească privitoare la subiectul care ne interesează
aici aparţine filologului clasic ieşean Traian Diaconescu – Termenul
creştin basilica. Studiu de lexicologie diacronică în spaţiul romanic (Philologos,
Iaşi, nr. 3-4/2005, p. 31-42). Obiectivul propus e generos – studierea,
„pe texte literare şi epigrafice”, a genezei şi evoluţiei semantice a termenilor
creştini ecclesia şi basilica din spaţiul romanic, în special din cel al romanităţii
orientale, „din faza apostolică până la generalizarea creştinismului, în
secolul al VI-lea” 66 . Pentru îndeplinirea acestui scop, din punct de vedere
metodologic, s-a procedat la disocierea planurilor, adică, la nivel geografic,
„spaţiul occidental de cel oriental, la nivel istoric – perioada preconstantiniană,
constantiniană şi cea postconstantiniană, iar – la nivel lingvistic – limbajul
cult de limbajul popular şi, îndeosebi, faza preterminologică de faza
terminologică” 67 . Iată principalele idei ale studiului:
1) Ca şi alte denominaţii latineşti pentru lăcaşul de cult – cenaculum,
conventiculum sau dominicum –, basilica s-a folosit din „faza primară” a
creştinismului (nu e suficient de clar ce înţelege autorul prin această sintagmă,
pentru că foloseşte mai multe expresii sinonime – „vremea apostolică” 68 ,
63
Vezi în special capitolul Prezenţa creştinismului în Dacia romană din cele două lucrări
apărute în 1998, respectiv 2003.
64
Vezi N. Zugravu, Geneza creştinismului…, 458, 471-472 (nota 67), cu numeroase
trimiteri la actele conciliare, canoanele Părinţilor Bisericii şi legislaţia civilă.
65
I. Fischer, op. cit., 137, 152; idem, Romanitatea românească, Bucureşti, 2002, 19.
66 T. Diaconescu, op. cit., 31.
67 Ibidem, 32, 37, 38.
68 Ibidem, 32, 33, 35, 37.