Paun Es Durlic Rumânjii na zálasku sunca - Româńii în apus de soare

Vlaško usmeno stvaralaštvo
APĂ DĂ VÎNTURJ
Krepoljin, Baba Nikoljija
113.
ZA ZAŠTITU OD VETRINJA
Krepoljin, Nikolija Nikolić
Aja śe sînt šojmanjilji la Rumînji
dă kîtra răsarit, aja sînt vînturlji în
Omuolj šă Zvižd: insă vînturuasă, kare
puartă vîntu šî trajesk în vînt. Vînturlji
duk buala rîa.
A pljekat (Trucu) pră kalje,
Pră kararje,
S-ăntănjit ku vînturlji în kalje:
Ku vînturlji poganje,
Ku vînturlji kuraće,
Ku vînturlji njagre,
Ku vînturlji năruađe.
Samă n-a băgat,
În masă vînturilor a kălkat.
Jealje în bracă l-a luvat,
Dă pomînt l-a dat.
Jealje s-ă mînjijat,
Kă jeal în masa-luor a gazît,
Kopiji lje-a gazît,
Ļingurlji lje-a frînt,
Masă lje-a răstornat.
Jealje s-ă mînjijat,
Şî-n bracǎ l-a luvat,
Şî dă pomînt j-a dat.
Karnje j-a mînkat,
Uasălji j-a zdrumikat
Şî sînźilji j-a baut,
Şî moduoauă j-a supt.
Jeal tare s-ă kîntat,
Tare s-ă viorat,
Ku glasu mare pră śjerj,
Ku lăkrămi mulće prăstă mărj.
Njima-n lumje nu-l audza.
Sîntă Majka Marija îl audza,
Şî-n kimjeašă albă să-mbrăka,
Mînjika răsuśa,
Şî la (Trucu) aljerga,
Şî-l întrǎba:
Ono što su šojmanke kod istočnih Vlaha,
to su vetrinje u Homolju i Zviždu:
vetrovita bića koja vode vetar i borave
u njemu. Vetrinje izazivaju padajuću
bolest (epilepsiju).
Pošo (Petar) putem,
Stazom,
S vetrinjama se u putu sreo:
S vetrinjama poganim,
S vetrinjama čistim,
S vetrinjama crnim,
S vetrinjama ludim.
Nije pazio,
U trpezu vetrinja ugazio.
One su ga u naručje zgrabile,
I o zemlju tresnule.
Vetrinje se naljutile
Jer im je trpezu zgazio,
Decu im je zgazio,
Kašike polomio,
Sofru im prevrnuo.
One su se naljutile,
Pa su ga dohvatile,
I o zemlju tresnule.
Meso mu pojele,
Kosti zdrobile,
Krv su mu popile,
I srž su mu isisale.
On je iz sve snage jauknuo,
Iz sve snage zavapio,
Sa glasom preko neba,
Sa suzama preko mora.
Niko ga na svetu ne ču.
Sveta Majka Marija ga doču,
I belu košulju obuče,
Rukave zavrnu,
Ka (Petru) potrča,
Pa ga zapita:
195