Paun Es Durlic Rumânjii na zálasku sunca - Româńii în apus de soare

Paun Es Durlić
„Śe će vajc (Trucă),
Śe će viorjedz,
Ku glasu pră śjerj,
Ku lăkrămi prăstă mărj?ˮ
„Ma vajt, ma viorjedz,
K-am pljekat pră un kîmp marje, lat,
Prăstă vînturlji am dat,
Jo samă n-am băgat,
În masa luor am kălkat.
Ljingurlji lje-am frînt,
Kopiji lje-am gazît,
Masă lje-am răstornat!
Jealje s-ă mînjijat,
Şî-n bracă m-a luvat,
Dă pomînt mj-a dat.
Şî karnje mj-a mînkat,
Sînźilji mj-a băut,
Uasălji mj-a zdrumikat,
Şî moduauă mj-a supt!ˮ
„Taśi (Trucă), nu će kînta,
Nu će viorja!
S-aljergăm la (Njikoljija)
Dăskîntătuare,
Să aljearźe la făntănjuară,
Să ja kîtă apšuară,
Sî sară într-o grăđină,
Să ja un fir dă busujok,
Šî un bob dă tamînje;
Šî un pik dă mnjearje,
Šî lumănarje dă praznik
A lu (Trucu)!”
Jo la făntîna aljergaj,
Apă luvaj,
Tamînje luvaj,
Busujuok luvaj,
Kucît în mînǎ luvaj,
Şî lumănare dă praznjik
A lu (Tricu) luvaj,
Şî kîta mnjere în apă pusăj,
Şî kruśe-m făkuj,
Şî ma rugaj dă Vîntura-Mare,
Dă Răviojla a măj batrînă,
„Što kukaš (Petre),
Što jaučeš,
Glasom preko neba,
Suzom preko mora?”
„Kukam, jaučem,
Jer sam širokim poljem pošao,
I na vetrinje nabasao,
Ali nisam pazio,
U trpezu sam im ugazio.
Kašike sam im slomio,
Decu im pogazio,
Sofru im prevrnuo!
One su se naljutile,
U naručje su me zgrabile,
I o zemlju tresnule.
Meso su mi izjele,
Krv su mi popile,
Kosti su mi zdrobile,
I srž su mi isisale!”
„Ćuti (Petre), ne kukaj,
Ne jauči!
Pohitajmo kod (Nikolije)
vračare,
Da otrči do kladenca,
Da zahvati malo vode,
Da uskoči u gradinu,
Da ubere struk bosiljka.
I da uzme zrno kâda,
I da uzme kapku meda,
I slavsku sveću
Sa slave (Petrove)!”
Ja na izvor otrčala,
Vodu uzeh,
Tamjan uzeh,
Bosiljak uzeh,
Nož u ruku uzeh,
I slavsku sveću
Sa slave (Petrovu) uzeh,
I malo meda u vodu stavih,
I prekrstih se,
Velikoj Vetrinji se pomolih,
Ravijojli najstarijoj,
196