Paun Es Durlic Rumânjii na zálasku sunca - Româńii în apus de soare

Paun Es Durlić
Baš Gruica lu Novak
Śe săare Dunărja-n śumag.
Kînd Gruica s-a-mbătat,
Sus în šajkă s-a kulkat.
Da un vînt kă băćare,
Kika lu Gruja ’pljeća,
O-npljeća š-o đespljeća.
Turśi aja kînd veđa,
În Dunărje vrja sărja!
Da sluga nevjernjika-rje,
Baćo sînta Vinjerja,
Šî sînta Duminjika.
Ja đin gură śe vorbja:
„Turśilor, Aganjilor,
Turśilor, vojnjiśilor,
Kîcî galbinj să-m dac mije,
Să vi-l prind pe Gruja voauă,
Kîc sînt Turś în Turśije,
Atîca galbinj să-m dac mije.
Ma voj mije să-m sprimic
Sforiśalje supcîrjalje
Să-j trjakă la Gruja-n pjalje.
Sforiśalje đe matasă
Să-j trjakă la Gruja-n uasă!”
Turśi sfor-lji ăj sprimja,
Šî la slugă lj-aduśa.
Da vedz sluga śe făśa:
Pe Gruica mi-l ljega,
Îl ljega, îl înfereka,
Šî la Turś kă mi-l preda.
Da vedz Turśi śe făśa,
Pe Gruica mi-l luva,
Šî pe barkă mi-l punja.
Merźa đin vad pănă în vad,
Baš đirjept đe Cărigrad.
Akolo kînd ažunźa
În tămnjică mi-l baga,
Šî-l ljegară înfereka,
Ku svoriśalje supcîrjalje,
Să-j trjakă la Gruja-n pjalje,
Svoriśalje đe mătasă,
Să-j trjakă la Gruja-n uasă.
Beše Gruja, sin Novakov
Što preskače Dunav štapom.
Kad se Gruja ponapio,
U brodici je prilegao.
Pa zaduhnu neki vetar
Gruji kosu svu umrsi,
Kosu mrsi, pa razmrsi.
Kad to Turci ugledaše,
U Dunavo poskakaše!
A sluga, izdajica,
Sveta Petka ga ubila,
I s njom Sveta Nedelja,
Šta Turcima govoraše:
„Turci, more, Aganlije,
Turci, Turci, vojničine,
Kol’ko zlata da mi date,
Da vam Gruju ja uhvatim?
Kol’ko vas u Turskoj ima,
Tol’ko zlata da mi date.
Al’ vi meni da spremite
Potanušne užadije
Gruji kožu da probije.
Užadi od tanke svile
Gruji kosti da proseku.”
Turci užad pospremiše,
I sluzi donesoše.
A viš’ sluga šta mi radi:
Grujicu mi zaveza,
Zaveza i uveza,
I Turcima ga preda.
A šta Turci radiše?
Grujicu mi uzeše,
I u barku metnuše,
Pa kroz rečne prelaze
U Carigrad ga odvedoše.
Tamo kada stigoše,
U tamnicu ga baciše,
Okovom ga okovaše,
Užadima uvezaše
Da Grujici kožu seku,
Užadima svilenkastim,
Da Gruji kroz kosti prođu.
76