Paun Es Durlic Rumânjii na zálasku sunca - Româńii în apus de soare

Vlaško usmeno stvaralaštvo
Śe ja mjerźe ku kucîtu în mîna,
Ku sabja în mînǎ,
Şî taje, šî zdrumikă,
Şî zdrobješće, šî kăsăpješće...
La ja alergaj,
Şî dă ja ma rugaj,
Ku lumănare dă praznjik a lu (Trucă),
Şî ku praznjiku a luj nje rugarăm:
Dă să-l slobuadă pră (Trucă),
Kă jeal n-a šćiut,
Samă n-a băgat,
D-aja în masa-luor a kălkat.
Jeal a grešît, d-aja a făkut!
Nuoj dă ja nje rugarăm.
Ja pră (Trucă) dă mînǎ ăl luvă
Supt ărpj ăl luva šî dăparće zbura
La păru mare al rotat,
Ku vîru pră śerj,
Ku pualje spra mărj.
Să suśea, să-nvrćea,
Şî să ginđa
Śe ku (Trucă) să fakă?
Ia pră jeal ăl luvă
Şî pră kîmp pljekă:
La tuaće grăđinjuarlji,
La tuaće făntînjuarlji,
Supt tuaće rădăśinjilji,
La tuaće bujedzuarălji,
Prăn tuaće păđinjuarlji.
Ljeaku a lu (Trucă)-l află,
Şî ǎl luvă,
La kapu a luj ǎl dusă.
Dusă uos la uos,
Karnje la karnje,
Moduauă la moduauă,
Sînźe la sînźe;
Şî ku apă ăl spalîa,
Şî ku tamînje ăl tamînjea,
Şî pră (Trucă) în piśuarje ăl skulă!
Ku apă ăl spală,
Ćistî, ljimpedzî,
Şî aša dzîsă:
Koja s nožem u ruci ide,
Sa sabljom u ruci,
I seče, i komada,
I sitni, i kasapi ...
Njoj sam otrčala,
I njoj se pomolila,
Uz (Petrovu) slavsku sveću,
I s (Petrovom) slavom skupa:
Da ostavi (Petra),
Jer on nije znao,
Nije dobro pazio,
Zato im je sofru zgazio.
Greškom je to učinio!
Njoj se pomolismo,
I ona (Petra) za ruku uze,
Pod krila stavi i daleko odlete:
Do kruške velike s okruglom krošnjom,
Sa vrhom na nebu,
Sa granama u moru.
Okretala se, obrtala se,
Premišljala se:
Šta sa (Petrom) da uradi?
Onda ga uze,
I poljem povede:
Do svih gradinica,
Do svih kladenaca,
Pod svako korenje,
Do svake travčice,
Preko svih padina.
Lek (Petrov) nađe,
Uze ga,
I (Petrovoj) glavi prinese.
Povrati kost na kost,
Meso na meso,
Srž na srž,
Krv na krv;
I vodom ga umi,
I tamjanom okadi,
I (Petra) na noge diže!
Vodom ga opra,
Očisti, izbistri,
I ovako prozbori:
197