Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
10<br />
<strong>Constantin</strong> <strong>Hrehor</strong><br />
să plecăm n-am mai putut. Mii de oameni, moldoveni, înfometaţi, au blocat<br />
trenul în gara Buzău, strigând: „America! America! Vrem porumb! Vrem<br />
porumb!", vânturând steagul tricolor. Americanii erau stupefiaţi.<br />
Foametea făcea ravagii. Situaţia din gări se putea vedea şi în jurul<br />
vapoarelor. Poliţia era la datorie - un cordon în jurul portului, mai jos,<br />
grănicerii, iar lângă vapoare, lângă malul mării, noi, jandarmii, înfometaţii,<br />
sub steaguri tricolore, strigau asurzitor, disperat: „America! America!<br />
Porumb!"<br />
Cordonul de poliţişti a fost rupt şi, peste noi, mai puţini, oamenii<br />
flămânzi s-au năpustit turbaţi, gata să spargă vapoarele.<br />
Americanii de pe vas, care erau de serviciu, s-au urcat pe punte, cu<br />
aparate de fotografiat şi au surprins mulţimile, în această vânzoleală, care<br />
nu era altceva decât o revoltă, un ofiţer român a spus aşa: „Oameni buni,<br />
noi nu avem porumb aici, să vă dăm; desfaceţi linia să putem merge şi-o să<br />
vă aducem." N-au înţeles. A ieşit un ofiţer american şi le-a vorbit: „Trebuie<br />
să ajungem la Bucureşti, dăm telegramă şi mai vine un vapor cu porumb<br />
şi-o să vă aducem cât aveţi nevoie, dar deschideţi linia!" Şi încet, încet, ni<br />
se părea că trenul nostru pleacă pe nişte valuri; din mulţimea aceea am<br />
înaintat foarte, foarte încet. Asta am văzut. Se confirmau cele relatate de<br />
fratele meu Grigore care mi-a spus că ostaşii sovietici capturaţi aveau în<br />
raniţă doar cartofi, sărăcie, dar li se spunea răstit: „~naintaţi până la Berlin,<br />
că veţi găsi tot ce vă trebuie, că Rusia nu are ce vă da."<br />
Şi pentru că ne găsim aici, revin să mai spun că, în timp ce însoţeam<br />
trenurile cu porumb, am condus trei vagoane şi la silozul din Medgidia,<br />
unde am constatat cu stupoare o situaţie pe care am făcut-o cunoscută şi<br />
sergentului major Vasile Lăcătuşu din Piatra Neamţ, cu care aveam o<br />
relaţie de prietenie. Ce anume După cântărirea fiecărei cantităţi, la fiecare<br />
cinci tone, doi muncitori de la sindicatul C.F.R.-ului din Medgidia aruncau<br />
în grabă câteva găleţi cu apă peste porumbul descărcat - fapt remarcat în<br />
împrejurări similare şi de sergentul mai sus amintit, ceea ce era împotriva<br />
oricărei reguli normale, căci porumbul trebuie păstrat uscat, fiindcă<br />
umezeala îl depreciază. Aici se ascundea o strategie criminală pusă în<br />
practică de comunişti. Entuziasmul cu care erau primite ajutoarele de către<br />
români de la americani nu putea fi acceptat şi, ca să fie bine dejucat planul<br />
imperialiştilor salvatori, s-a recurs la această modalitate: porumbul era<br />
depreciat şi în acest fel distribuit poporului flămând; molimele care aveau<br />
să afecteze sănătatea beneficiarilor aveau să întrerupă sursa. Ceea ce s-a şi<br />
întâmplat, căci vapoarele cu alimente nu au mai sosit, deşi americanii au<br />
lansat promisiuni generoase poporului român. Acest aspect important,<br />
desigur, nebănuit de mulţi, şi o bună vreme nici de cei care eram în paza<br />
vagoanelor, şi-a găsit confirmarea într-un moment pe care vreau să-l evoc.<br />
Eram în Cerhoz, la numai doi kilometri de grani ţa bulgară; aveam obligaţia