Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

La Bâtca Corbului.
Constantin Hrehor
Acolo, înfriguraţi,
Flămânziţi şi dezbrăcaţi,
De duşmani înconjuraţi,
Luptă fraţii contra fraţi..."
Dar acelaşi eveniment a fost şi deformat de un mărunt publicist
într-un reportaj-caricatură, de o crasă minciună, în revista „Pentru Patrie",
nr. 1/1978. Detalii semnificative despre cele consemnate şi, în general,
despre întreaga mea viaţă de partizan, au consemnat Adrian Brişcă,
Constantin Severin şi regizorul de film Nicolae Mărgineanu, radio B.B.C.,
radiouri din România, doamna Lucia Hossu-Longin, în cadrul emisiunii de
televiziune „Memorialul durerii", redactori, gazetari şi, în forme diverse, cu
consistenţa..., organele de anchetă.
FRIGUL
C.H.: Cutremurător tot ce ne-aţi povestit!
Gv.V.: Vasile Motrescu a fost prins la doi ani după arestarea mea, în
1957, eu am fost prins în octombrie 1955. A fost condamnat la moarte,
împuşcat la Botoşani. Voi reveni asupra acestui detaliu final când voi evoca
iadul închisorii.
C.H.: Eraţi mai departe cu fraţii Chiraş şi cu Vasile Marciuc...
Gv.V.: Da, pentru scurtă vreme, căci şi de fraţii Chiraş aveam să mă
despart pentru totdeauna după atacul armat din Ursoaia... Securitatea şi-a
împânzit agenţii şi trupele peste tot. ~n urma evenimentului în care
Vălimăreanu a căzut, fapt consumat în Bercheza, la Bâtca Corbului,
Securitatea umbla zi şi noapte. Funcţiona un comandament pe locul zis
Poiana Mărului, unul la Pietrele Muierii, unul la fabrica de cherestea. Peste
tot era Securitatea. Pădurile pline, în sat, plin. Eram iarăşi în criză de
alimente.
Am luat cu noi ce am găsit. Când i-am aflat pe fraţii Chiraş la Ioniţă,
acesta din urmă a mers la Nataliţa şi mi-a adus două pâini, slănină şi
cârnaţi. Pâine ne-a dat şi gazda, şi preparate - nu puteam lua altceva, nu
aveam bordei, nu aveam ceaun, nu puteam face foc. Am intrat într-o criză
extremă.
Unde plecăm cu aceste alimente ~n noaptea de 18 spre 19 ianuarie,
104