Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
scăpa.
C.H.: Extraordinar!!!
Gv.V.: V-am spus, sălbăticie e puţin spus. Aşa au făcut Ţurcanu,
Livinschi şi mulţi au murit în reeducare, foarte mulţi.
După ce treceai toate probele, erai pus tu instructor şi ţi se dădeau
deţinuţi ca să-i reeduci. Aşa înţelegeau ei reeducarea. Dar, într-o bună zi
când s-a oprit reeducarea şi a urmat un proces, locotenentul major
Acatrinei, care trebuia să patroneze această acţiune, s-a împuşcat, ca să nu
apară la proces. I s-a dat pistolul şi i s-a spus: „Dumneata trebuie să
dispari!". S-a dus în cimitir şi s-a împuşcat. Livinschi şi cu Ţurcanu au
venit la proces. Au venit gardieni şi ofiţeri care au spus acuzator:
- Aceşti bandiţi şi-au făcut de cap, au încălcat toate instrucţiunile pe
care le-am dat noi pentru supravieţuirea normală a deţinuţilor în închisoare;
şi-au făcut de cap, au făcut crime de neiertat. ~n urma acestui simulacru,
bravii reeducatori, docili comunismului mincinos, dup ă cum se ştie şi-au
încheiat glorioasa carieră prin împuşcare la zid.
C.H.: Voi cita dintr-o carte extraordinară, care ar trebui citită de
tineri şi nelipsită din bibliotecă, din cartea „Mărturisiri din mlaştina
disperării", fragmente despre torţionari, despre „Turcanu, Popa Ţanu,
Livinschi şi Caba, cei care fuseseră şi la Suceava", care alături de „S.
Hogescu şi alţii au început demascările la Piteşti", continuându-le la
Gherla, „torturând sute de deţinuţi pentru a-i sili să-i denunţe pe ceilalţi":
„La Suceava, Piteşti, Gherla, şi în toate închisorile politice bolşevice,
necredincioşii au încercat să demonstreze experimental că raţiunea,
gândirea, conştiinţa şi toate facultăţile sufleteşti ar fi doar produse ale
materiei, un fel de «secreţii» ale trupului.
Concluzia acestei teorii satanice este că acţionând asupra trupului,
putem transforma conştiinţa, adică eul profund al omului, chipul propriu al
fiecăruia.
Prin «reeducare», cel rău şi slugile sale s-au strâns să nimicească cel
mai scump dar al lui Dumnezeu: libertatea conştiinţei, care nu ţine seama
de nici o îngrădire materială, trupească, în aceste puşcării ale Antihristului
lupta a fost duhovnicească; scopul nu a fost exterminarea fizică, lucru uşor
de înfăptuit, ci uciderea sufletului (de altfel, victimele nici nu aveau voie s ă
moară, sinuciderea fiind cea mai gravă infracţiune, după cum vom vedea)",
scrie editorul lui D. Bordeianu.
„La Piteşti şi Gherla nu s-a pus niciodată problema reeducării care,
oficial, nu se făcea cu bâta şi cu cele mai groaznice torturi, ci prin mijloace
paşnice, prin cuvânt şi convingere, prin argumente raţionale. De fapt, pe
comunişti nu i-a interesat şi nu au căutat niciodată să facă reeducarea
adversarilor, ci doar să se folosească de ei şi să-i compromită. Ei nu erau
adepţii reeducării duşmanilor, pentru că ideologia lor se baza pe teroare,
203