Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

292
Constantin Hrehor
parte din paza militară a portului: ofiţer cu răspunderi, într-o Românie care
se autointitula «liberă». ~ntr-o zi l-a cunoscut pe grecul Filaras. Acesta a
ghicit natura explozivă a lui Muşat şi i-a deschis ochii. I-a zis: «După
război, grecul şi românul au ajuns robi. ~mpărţeala s-a făcut şi în curând o
să simţiţi ştreangul la gât. Churchill a vrut să stăpânească Mediterana,
Stalin a vrut Marea Neagră. S-au tocmit amândoi, unul să ia Grecia, altul
România. Vouă încă nu vă sunt clare lucrurile, dar veţi vedea. Va curge
sânge. Nu ştiu ce veţi face voi, românii, dar noi grecii, ne vom bate cu
englezii. Va curge sânge.»
Astăzi, la un ceai de cătină, Victor Muşat, îmi spune:
- Iluzia noastră, atunci erau americanii. Distanţaţi de englezi şi de
ruşi, americanii ne erau prielnici. ~i vedeam idealişti şi mari, făcând
dreptate pe lume. Dar ei erau foarte departe! Nu erau l ăsaţi să se apropie de
prada balcanică. «România este o afacere rusească», auzeai peste tot.
Disperaţii sau frustraţii ridicau ochii spre cer, să vadă dacă nu vin avioanele
americane, să ne scape.
Aşadar, Constanţa 1947, primăvara. Muşat fierbea. Constanţa nu era
propice pentru revoltă. Oraşele portuare nu-s bune pentru revoluţii, că
tensiunile oamenilor se descarcă în mare.
Era foamete, în portul Constanţa a sosit un vapor american cu
alimente pentru înfometaţi. Autorităţile române au declarat că alimentele
sunt împuţite şi trebuie aruncate în mare. Voiau să-i compromită pe
americani. Muşat n-a răbdat minciuna şi s-a revoltat definitiv. Cu alţi doi
ofiţeri rebeli de la pază a reuşit să descarce alimentele şi să le distribuie
înfometaţilor, haotic şi într-o debandadă fioroasă. Când a apărut armata,
vaporul era gol, devastat, iar Muşat a luat calea munţilor.
Cel mai în siguranţă se simţea în munţii natali ai Bucovinei. I s-au
alăturat alţi rebeli. Ţara se trezea, brutal, la realitate: alegerile din 1946 erau
măsluite de comunişti care înhăţau puterea, în decembrie 1947 regele era
silit să abdice şi o republică forţată s-a instaurat pe un ger cumplit. Stalin
dicta legile acestei republici forţate.
Rebelii bucovineni s-au ascuns în obcini. Noaptea coborau şi dădeau
atacuri fulgerătoare la Suceava, la Rădăuţi, arătând că există un stăpân pe
munte. Aruncau în aer depozitul de muniţii de la Şiret şi, pentru un ceas,
arborau un tricolor cu pajură la primăria oraşului. Căutau aliaţi. Prin mesaje
scrise de mână şi distribuite prin sate afişau o siguranţă mai mare decât
erau în stare să acopere. Cereau alipirea teritoriilor ocupate. Anunţau că
peste trei săptămâni se va da bătălia hotărâtoare, în jurul lor se strângea un
cerc de fier.
- Eram singuri, zice Muşat. Mâna de fier a lui Stalin încercuia
munţii. Eram prea singuri. Nu eram nici cu englezii, nici cu nemţii. Eram
cu dreptatea.