Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
paraşutişti, de la Buzău. Erau condamnaţi la moarte, comutaţi la muncă
silnică pe viaţă. Ce au făcut aceşti doi militari ~n 1956, când a fost
revoluţia în Ungaria, sergentul Spiridon a hotărât să facă un act de curaj: a
trecut la staţia de emisie-recepţie a unităţii, punând staţia în funcţiune.
Santinela, rapid înlăturată cu forţa, Spiridon a început să lanseze apeluri
curajoase:
„Toţi militarii să se înarmeze şi să începem revoluţia! Să scăpăm de
comunism."
Era un băiat foarte isteţ, avea liceul; a folosit o formulă foarte
captivantă, antrenantă. Pentru moment, toţi ofiţerii, toţi militarii au rămas
stupefiaţi. Când şi-au revenit, s-a dat ordin şi s-au înarmat câţiva soldaţi,
câţiva sergenţi care au luat cu asalt staţia de emisie-recepţie, găsindu-l pe
sergentul respectiv şi pe caporalul Muşat. I-au arestat; au fost chinuiţi
grozav la Securitate şi condamnaţi la moarte, acuzaţi de instigare la
rebeliune. După rejudecarea procesului au fost condamnaţi la muncă silnică
pe viaţă. Voi mai povesti câteva cazuri deosebit de interesante... ~n oraşul
Roman, în 1936-1937, trăia un doctor, Aroneanu, un evreu. Era urmărit de
Siguranţa ţării pentru că el ar fi omul principal care face legătură între
Moscova şi celulele comuniste din România, că prin el ar veni ajutorul
roşu. A fost mult timp filat, urmărit şi, când s-a ajuns la hotărârea de a fi
arestat, comandantul a trimis un plutonier cu doi soldaţi şi l-au luat,
predându-l la comenduirea pieţei, la Roman. S-a făcut vâlvă în toată ţara:
cazul Aroneanu, cazul Aroneanu! Şi ziarele au scris, în poartă, ca santinelă,
la postul nr. l, era un soldat care se numea Traian Holoşpincă. E de ştiut că,
alta a fost situaţia la noi, din '36 până în '44. ~n 1944, după 23 august, toate
centrele Securităţii din România erau conduse de evrei. Evreii au căutat în
primul rând să pedepsească pe acei care le-au făcut rău în timpul dictaturii
legionare, a dictaturii antonesciene.
~n „cazul Aroneanu", imediat au început cercetările. Aroneanu a
intrat la comenduire şi dimineaţa a fost scos mort. Eu am stat în închisoare,
cum am spus, cu Iancu Taclaru, şeful Brigăzii C, care îi urmărea pe
comunişti, şi cu Stelian Dumitrescu, şeful Brigăzii L, care urmărea pe
legionari. Amândoi erau aşii Siguranţei ţării. Condamnaţi la muncă silnică
pe viaţă, ei cunoşteau cazul. Mi-au spus aşa:
„Dle Vatamaniuc, oricine poate să-şi închipuie că un astfel de om
arestat trebuia anchetat luni de zile, căci trebuia scoasă de la el toată filiera,
toate ramificaţiile. Era nevoie de omul acesta ca să descoperi totul în
legătură cu activitatea lui, să te edifici în ceea ce urmăreşti, nicidecum să-l
omori în şase-şapte ore. Dar noi am avut informaţii că el a avut o pastilă,
doctor fiind, şi când a văzut despre ce este întrebat şi că este adevărat, s-a
gândit că, fiind supus la chinuri irezistibile, mai bine e să strângă pastila
între dinţi şi să moară. A fost arestat şi Traian Holoşpincă. A fost închis,
215