Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

8
Constantin Hrehor
eros")
Gv.V.: Am remarcat un fel de Predică de pe munte întoarsă. Cum
erau şi timpurile. Şi oamenii. Căci ce venea din Răsăritul care l-a alungat
pe Dumnezeu, înlocuindu-l cu ateismul, nu putea fi de folos oamenilor...
Voi repeta câteva lucruri pentru a intra în cronologie. Am venit de pe
front din Crimeea şi m-am înscris într-o şcoală militară din Făgăraş, în
1944 am terminat Şcoala militară nr. l, clasa de subofiţeri de infanterie.
Absolvenţii au fost duşi pe front în Cehoslovacia, traversând nişte păduri la
nord-vest de Brno, în apropiere de localităţile Nemesbrud şi Podu Babei.
Am avut câteva acţiuni periculoase cu nişte unităţi puternice, germane, care
erau izolate pe munţi; acestea nu aveau câtuşi de puţin intenţia să se predea.
După amintita confruntare, am aflat că s-a terminat şi războiul,
prezentându-ni-se comunicatul de terminare a acestuia. Am mai rămas în
Cehoslovacia trei luni în pădurile respective, în corturi, după care toată
armata română s-a întors pe jos în România. Cei o mie de kilometri din
Cehoslovacia până în România i-am parcurs în trei luni. Tot timpul am
călătorit numai noaptea, pentru că erau călduri mari şi ziua era extrem de
obositor. De ce a venit pe jos armata română Pentru că toate trenurile de
marfă erau ocupate de sovietici, în timp ce treceam cu unităţile noastre
peste Cehoslovacia, peste Ungaria, până în România, peste atâtea noduri de
cale ferată, până când se ridica bariera, treceau zeci şi zeci de trenuri
încărcate cu captură de război din Germania. Nu ştiu dacă voi fi crezut, dar
spun că, într-o garnitură cu captură am văzut un vagon închis. Scânduri
până la jumătatea uşii: doi ruşi stăteau cu picioarele răsfirate peste scânduri
şi cântau din armonici, din acordeoane. Am văzut şi vagoane enorme cu
axe de fabrici, cu roţi masive şi enorm de multe lăzi numerotate. Ţin minte
că am văzut şi lăzi cu numărul 1367, asta nu pot uita, atâtea lăzi, vă
închipuiţi câtă captură au ridicat ei din Germania!
Am ajuns în România. Cazarma noastră de la Calafat, adică reşedinţa
Regimentului 31 Dorobanţi de care aparţineam eu, era ocupată de ruşi. Am
intrat în ţară pe la Arad şi am coborât pe Valea Jiului, la vale, la Târgu Jiu,
şi la Filiaşi ne-am oprit, în comuna Ţânţăreni ne aşteptau două batalioane,
în comuna Filiaşi, un batalion. Se apropia iarna. Marele Stat Major,
Guvernul României au hotărât ca noi să ne evaporăm de acolo şi să
mergem la Băileşti; acolo am stat toată iarna. ~n 1946, în primăvară, am
fost chemat la comandamentul regimentului şi mi s-a adus la cunoştinţă că
sunt mutat din regimentul 31 Dorobanţi la Legiunea de jandarmi Constanţa.
Mi-am făcut bagajul, am predat ce am avut de predat, mi-am luat
echipamentul şi valiza şi am plecat la Constanţa. Acolo eram treizeci şi doi
de subofiţeri din toată armata română, tineri şi bine notaţi la memoriu.
Eram acum jandarmi. Ni s-a făcut o prezentare, ni s-a spus ce avem de
făcut şi cu toţii am fost duşi la „Carmen Sylva", în vila jandarmeriei; aici