Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
„... sentimentul acela teribil al iremediabilului. Sentimentul că pierdusem
ceva, esenţial, de neînlocuit, şi că mă aflam acum fără rost în viaţă.
(Mircea Eliade)
„Nu-ţi mai muşca pumnii şi nu mai suspina. Nu mai alerga la uşă când
trece cineva, întinde-te în pat şi învaţă să stai singur. Un copil care se duce
la dentist, ştie despre asta mai multe decât dumneata."
(Cesare Pavese)
„Omul cu multe griji, nu se poate face blând şi liniştit. Căci pricinile cele
de nevoie ale lucrurilor întru care se ticăloşeşte, îl silesc pe el a se mişca
întru dânsele şi a se îndeletnici cu ele fără de voie şi, chiar nevrând el, îi
răpesc liniştea şi tăcerea lui."
(Isac Sirul)
„Las', că-i mai fericit! A scăpat şi ăsta. N-are mamă, n-are tată, nu căţel, nu
purcel, o să-i fie mai bine. îmi spunea când a venit că s-a matosit aseară cu
un cumnat, încai ştie de ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalţi: Haideţi-napoi,
c-avem treabă! Peste trupul înţepenit al mortului ningea.
Pe poarta larg deschisă intrau nişte boi falnici, goniţi de bicele
bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile."
(Eugen Barbu)
„Iar ultimul nostru personaj este moartea."
(J.C. Carriere)
„Tu mă îngrozeşti cu munci Oare nouă, creştinilor, ne este frică a pătimi
pentru Dumnezeul nostru prin sabie Dar prin aceea ne vom dezlega de
temniţa cea trupească şi vom dobândi cereasca libertate. Sau prin foc Dar
noi, mai mare văpaie poftind, am stins văpaia în trupurile noastre, iar de
acest foc nu ne vom teme. Sau de surghiun Dar Dumnezeul nostru este
pretutindeni şi oriunde suntem noi cu Dumnezeu, acolo este locul nostru".
(Sfântul mucenic Tiburtie)
C.H.: După aceste... plombe în dialog, nefiind altceva decât un colaj
sintetizând un remember, continuaţi-vă istorisirea.
Gv.V.: Mai târziu m-a chemat şeful de post, Nemţeanu. Veneam de
la fratele meu Grigore într-o duminică, când încă era soarele sus, eram ca o
fată mare, devreme acasă la nepotul meu Nicolae, să nu mă aibă nimeni la
îndemână. Mă cheamă şeful din faţa postului:
- Ce faci, domnule Vatamaniuc
257