Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

238
Constantin Hrehor
cutremurare. Preotul Viorel Todea avea sfânta împărtăşanie la el; vinul se
„fabrica" din marmeladă dospită, sau se înlocuia cu vinul tonic din
medicamente... Era întru totul dumnezeiască acea euharistie. Ca-n vremea
creştinismului primar când, bine s-a spus, potirele erau de lemn ori piatră şi
inimile de aur; asta se vede şi acum - bani grei se duc la Athos ori la
Moscova pentru vase poleite, pentru lanţuri şi veşminte boiereşti care, să
fim obiectivi, nu au nici o valoare când lipseşte smerenia autentică şi
dragostea jertfelnică, ba mai şi înlocuiesc slava Domnului cu slava
oamenilor...
~ntr-un astfel de infern s-a auzit vocea ecumenică a pastorului
Richard Wurmbrandt, impresionat de „apostolul" Valeriu Gafencu: „Aş
vrea să intru în împărăţia lui Dumnezeu pe aceeaşi poartă pe care intră
Valeriu Gafencu", martirul care a zis împăcat în lumina blândă a celeilalte
margini de cosmos: „Domnilor, în noaptea asta ne despărţim. Eu vă
pomenesc. Dumnezeu să vă ajute şi dvs. să vă puteţi mântui sufletele". Pe
drept cuvânt s-a spus că „acolo, cei vii postesc şi îşi hrănesc morţii", în
umbra prelungă a acestor umbre, potrivită găsesc interogaţia aceasta:
„Şterşi din memoria noastră, absolut din cărţile noastre şi din
revistele noastre de istorie, morţii vor putea avea oare parte de ziua în care
noi vom putea merge liber în pelerinaj la ceea ce va mai fi rămas din
lagărele lor de concentrare, ca pentru victimele de la Auschwitz sau de la
Gross Rozen Vor avea ei vreodată dreptul la un monument" (Willy
Fautre şi Guido de Latte în vol. „Prizonierii noştri din Gulag", '80).
Şi într-acelaşi context, cum ar putea fi uitaţi şi bieţii noştri călugări
alungaţi din mănăstiri şi schituri în urma odiosului decret 410 din 1959,
pribegind pe sub acoperişuri străine, umiliţi chiar în propriile vetre unde au
fost siliţi să se întoarcă, ironizaţi şi persecutaţi de autorităţi, răniţi sufleteşte
„prigoniţi pentru dreptate" (Mt. 5.10), devenind „urâciune" şi „sminteală"
între semeni Unii s-au sihăstrit ca şi partizanii: Ilie Cleopa, Ilarion Argatu,
Arsenie Papacioc ori Visarion Coman; mari confruntări au avut în epocă
patriarhii Justinian Marina şi Iustin Moisescu. E de văzut literatura, puţină
încă, preocupată de acest segment, şi un titlu recent, „Tămâie şi exil" Ed.
Geea, Botoşani, 2002, propus şi editat de către episcopul Gherasim
Putneanu de la Rădăuţi. E de spus că însuşi acest autor, monah de vocaţie a
trăit evenimentul şi a avut destule confruntări cu mai marii epocii de până
în '89, mai ales când, în calitate de stareţ al Putnei era şi... amfitrionul
multor „supraveghetori" de credinţă şi românism. Interesante pe acest
segment vor fi şi lucrările „Mierea din drumul pelinului" şi „Iarba din roata
amurgului", semnate de acelaşi Gherasim Putneanul. Excepţionale prestaţii
au făcut în Putna istorică, dar şi în alte vetre de duh, actualul arhiepiscop al
Sucevei şi Rădăuţilor, Pimen Suceveanu, stareţul Iachint Unciuleac,
monahii Teofilact Ciobâcă, Constantin Chirilă şi Calinic Dimitriu, urmaţi,