Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

260
Constantin Hrehor
farmec! ~ntr-un miez de noapte, în linişte mare, infractorul, înăltuţ, subţire
ca... Vatamaniuc, sosi. A împins geamul pe care îl deschidea de cu seară,
amestecat între muncitorii îmbulziţi după alimente, şi s-a strecurat înăuntru
printre gratii. Miliţienii, împreună cu gestionarul, au stat în magazia de
afară, în pândă. Au ieşit, au deschis magazinul, iar înăuntru nu era nimeni.
Au strigat: „Vatamaniuc, ieşi afară!". Linişte. Au aprins lanternele şi,
într-un compartiment al magazinului, după nişte butoaie, l-au reperat pe...
intelectual, director de cămin cultural şi... cu dosar pentru Şcoala de ofiţeri
în miliţie. Lui Zaremba, gestionarului, i-a părut rău de această descoperire,
căci era o rudă de-a sa, dar legea şi oamenii ei nu au putut muşamaliza
fapta. ~n fine, pe şantier se discuta cazul, dar eu nu ştiam despre ce era
vorba. Atunci Dumitru Roteliuc, poreclit Mitruşor, mi-a spus că în beznă
mi-a fost pronunţat numele: „Vatamaniuc, ieşi afară!". Am fost extrem de
iritat şi am spus în auzul tuturor cine a fost infractorul şi că numai nişte
proşti mă pot învinui pe mine, căci asemenea fapte eu nu le puteam săvârşi,
le pot face numai cei cu carnet de partid. Ucrainenii au râs grozav, vorbele
mele au mers din gură în gură, şeful de şantier a vrut să-mi facă lichidarea,
cei de la Miliţie au fost intrigaţi, mi-am atras destulă ură...
C.H.: Am remarcat starea din jurul Dvs., pe şantier, în colectivitate,
spuneţi-ne acum ce capital de simpatie aveaţi în sat, căci e bine ştiut, alături
de Dvs. au fost numeroşi cetăţeni arestaţi şi aruncaţi în celule, unii
sprijinitori ai grupului de partizani, prieteni devota ţi, simpatizanţi, dintre ei
mulţi tineri, cu neveste, cu copii care nu au crescut uşor fără părinţi...
Gv.V.: E greu de răspuns, dar trebuie şi aici pronunţat un răspuns
sincer. Sunt absolut convins că suferinţă şi necazuri mari au fost în casele
acelora care, bine intenţionaţi, generoşi, solidari cu revolta noastră
anticomunistă, odată depistaţi, au fost siliţi să guste din amărăciunea
închisorilor. Desigur, aş putea spune că nimeni nu le-a pus puşca în piept ca
să ne ajute, dar nu aşa trebuie interpretat. Au fost oameni care au avut
acelaşi crez ca oamenii rezistenţei, au trăit umiliţi, au dorit o răzbunare, o
schimbare, au sperat, ca şi noi cei care am ales muntele cu toate dramele
lui, într-o înviere... Unii au fost arestaţi înaintea mea şi s-au descoperit în
lanţ, pe alţii i-au indicat trădătorii care îi ştiau ca gazde, ca protectori; şi,
desigur, nu pot să ascund, eu însumi am declarat anumite nume şi date pe
care, chiar dacă aş fi vrut să le ascund, nu mai avea nici un rost, căci erau
deja cunoscute.
~n sat am fost bine primit şi nu am dus lipsă de admiraţie; eram
înconjurat de mulţi oameni curioşi, unii compătimitori. Chiar şi
Bujanovschi, fostul brigadier silvic, de numele căruia se leagă evenimentul
de la Bâtca Corbului, cu conştiinţa încărcată de acea nefastă istorie, mi se
apropia, îmi arăta solicitudine, amabilitate.
C.H.: Amabilităţile le-am consemnat. Dar adversităţile