Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
am făcut şcoală de agenţi de poliţie judiciară, cu profesorul de cod penal şi
procedură penală Praporgescu. Am terminat şcoala în anul 1946, au fost
alegerile, faimoasele alegeri, când a pus comunismul definitiv mâna pe
putere în Ţara Românească, împreună cu sergentul major Vasile Lăcătuşu
din Piatra Neamţ, am fost detaşat la paza unei mori, la o moară foarte mare,
a lui Asan, a unui armean mi se pare. Am fost acolo detaşat, deoarece ruşii,
noapte de noapte, atacau, jefuiau şi încărcau camioane cu faină. Avându-se
în vedere alegerile, s-au luat măsuri speciale.
Ruşii au venit în câteva nopţi în cele două săptămâni cât am fost în
detaşare, dar, demonstrându-le că poarta este păzită, nu ne-au mai călcat.
După ce am terminat şcoala, am dat examenul final şi am fost transferat la
Legiunea de jandarmi Putna-Focşani. Peste Milcov, în comuna Broşteni,
am stat o vreme la postul de jandarmi, apoi am fost mutat la Batalionul de
jandarmi nr. 2, intervenţie, Târgu Ocna. Era anul 1947. Acum începea
cotitura vieţii mele...
C.H.: Scrierea unei cărţi, spune Octavian Paler, e ca un lung deşert
străbătut, înţeleg că după acest moment de cotitură, drumul peste care văd
umbra lui Ulise, începe să iasă din poveste şi devine istorie.
Gv.V.: ~n 1947 eram în portul Constanţa - era vremea foametei -,
asiguram paza vapoarelor americane care ne aduceau ajutoare. Au ancorat
la noi vapoarele „Victoria", „Panama" şi „Vaporul muncii", vase de mare
capacitate, a câte cincizeci de vagoane de tren. Uneori eram trimis în ţară
ca însoţitor la vagoanele din care se descărcau tone de porumb. Vagoanele
erau sigilate. Trebuia să le duc în ţară la adrese înscrise în acte. Am ajuns în
Bucureşti, la moara Gaghel, la moara Herda; porumbul era amestecat cu
faină de grâu din care se făcea pâine; era groaznic. Am ajuns şi la Buzău, la
P\târlagele. Ţin minte că la Pătârlagele am dus şi nişte pachete cu alimente,
cu conserve. Ni s-a dat şi nouă câte un pachet din acelea; „Mâncaţi cu
încredere din aceste alimente, deoarece cu aceste alimente s-a hrănit armata
americană în timpul războiului", se spunea în inscripţii. Acestea erau
depozitate şi aduse din Franţa şi Anglia; când s-a terminat războiul, din
aceste depozite s-au adus alimente pentru România, fiind timp de foamete,
în pachete erau bunătăţi pe care nu le-a văzut vreodată ostaşul român:
conserve, carne de porc cu stafide, lapte praf şi medicamente pentru
dezinfectat apa. La Buzău, ne-au însoţit şi ofiţerii americani care cunoşteau
limba română, deoarece erau stră-strănepoţi ai românilor care au plecat în
1920-1922, după primul război mondial, în America. Ştiau româneşte,
destul de stricat, dar se descurcau bine cu ofiţerii de la Crucea Roşie care
au venit cu noi. ~n garnitura cu alimente era un vagon de clasa I unde erau
ofiţerii români de la Crucea Roşie şi ofiţerii americani. S-a asistat la
distribuirea alimentelor. Primarul a venit la tren, în gară, la Pătârlagele;
s-au încărcat căruţele pentru comună şi ofiţerii au asistat la împărţire. Când
9