Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
despre o patrulă de miliţie care venea de la Rădăuţi. Era regulă în zilele
acestea de sărbători, se patrula de la o comună la alta, de la un oraş la o
comună - patrule călări. S-au dus prin pădure, au dat telefon că au sosit,
confirmând că au fost în teren. După ce au trecut cotitura de la mănăstirea
Suceviţa, tropotul cailor s-a auzit tot mai rar. Am dedus că patrula e acum
departe, după cotitură. Am hotărât să mă urc pe perete - peretele era din
bârne, nu era tencuit cu nimic - până sus la geamul de la balcon, să sparg
geamul şi să iau busturile. Aşa am făcut. Mi-am făcut siguranţa la colţul
căminului şi, pe perete, ca o veveriţă, am ajuns sus la geam, am spart
geamul cu mânerul pistolului, am băgat mâna, am luat cârligele şi am luat
busturile de acolo... Era o ploaie, o ploaie aşa ca de toamnă, ciobănească,
cum se spune pe aici, rece. Le-am călcat cu picioarele. Mi-am zis în mintea
mea: dacă acum, cât am făcut zgomotul ăsta, nu ne-a întrebat nimeni, n-a
strigat nimeni din veranda aceea, înseamnă că nu-i nimeni aici. Aşa că am
trecut podeţul de peste şanţ şi am mers la drapelul roşu, l-am prins cu mâna
şi l-am tăiat, apoi am plecat. Materialul, transformat în obiele, era foarte
moale şi plăcut. Când m-am descălţat, aşa, la câteva luni, am avut obiele
foarte moi şi le-am pus pe picioarele goale şi după aceea am tras obielele
mai groase, numai că peste un timp, când m-am descălţat, picioarele mele
erau roşii ca labele la raţă; a intrat vopseaua sovietică în picioarele mele...
A doua zi dimineaţa, după această întâmplare, a fost o alarmă ca şi
cum ar fi intrat ursul în stupină. Da, atunci m-am încălţat cu cârpele de la
steagul roşu...
* * *
„Istoria se plămădeşte din nerăbdarea faptelor"
(B. V. Anania)
„Nimeni nu ştie mai bine decât mine ce e aceea furia disperată"
(E. Cioran)
„Filozofia ciocanului care-i sfarmă pe cei slabi şi-i întăreşte pe cei tari."
(J. Sojcher)
„Acolo unde vin să bea mişeii, toate izvoarele sunt otrăvite."
(F. Nietzsche)
„Când oamenii mari se întâlnesc cu muntele, rezultă fapte mari."
(Blake)
Gv.V.: Putem oare să ne permitem, în acest dialog fluviu, o
47