Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
precum rostirile sapienţiale din Filocalie!
Gv.V.: Aşa este. Mulţi dintre cei închişi rosteau la fel în închisori şi
dincolo, în libertatea fragilă de după '64, într-o perioadă bântuită de
urmăritori şi delatori, de şacalii pofticioşi de cadavre...
C.H.: Voi mai înscrie întru recunoştinţă un nume.
Victor Bobu (1913-2000), absolvent de liceu la Şiret, coleg cu tineri
care aveau să aibă renume, Valerian Olaru, Victorin Ursache, Dragoş Rusu,
Casian Bucescu, Vasile Posteucă şi George Nimigean, după ce-şi trece
bacalaureatul cu universitarul Petre Andrei şi după absolvirea Teologiei
cernăuţene, înconjurat de elita didactică a celebrei şcoli, îmbrăţişează
preoţia. Anul 1959 este nefast, îl va înscrie în catalogul uneltitorilor „contra
ordinii de stat"; va cunoaşte privaţiunile şi suferinţele în închisorile din
Suceava, Botoşani, Jilava şi Aiud. La Aiud, în aceeaşi celulă, pentru o
vreme era internat şi cărturarul Valeriu Anania, conducătorul grevei
studenţeşti antirevizioniste şi anticomuniste din Cluj (1946), condamnat în
1958 la douăzeci şi cinci de ani de muncă silnică.
Prin 1995, arhiepiscopul Anania îi scria astfel părintelui Victor
Bobu, amintindu-şi mucenicia din Valea Robilor: „Părinte Victor, anii
aceia au fost totuşi frumoşi". ~n „Mărturisitori de după gratii", părintele
Bobu nu-i uitat între cei o mie şase sute de preoţi - şi nu numai atâţia! -
pomeniţi ca victime ale represiunii totalitariste.
„Părinte al lucrului bine făcut", ziditor de suflete şi de biserici,
apreciat de personalităţi ale vieţii ştiinţifice academice din ţară, de istorici,
arheologi şi oameni de cultură - căci viaţa sa se leagă intim de bisericamonument
din Bălineşti, ctitoria medievală a lui Ioan Tăutu, precum şi de
întregul spaţiu siretean -, „muşchetarul din Bălineşti", cum era numit de
aceştia, a slujit altarul şi Neamul timp de şaizeci de ani. S-a bucurat de
titlurile clericale, de audienţa enoriaşilor şi de o aniversare luminată: cinci
sute de ani de la târnosirea locaşului; a întemeiat un muzeu, unic pe Valea
Şiretului, a zăbovit pe documente şi a scris o monografie a Bălineştilor
(1938) şi una a comunei Grămeşti (1991); a tipărit, în 1989, „Pelerinaj la
Locurile Sfinte" şi a lăsat în manuscris o serie de predici (1938 -1996) şi un
valoros memorial, „Memoriile unui deţinut politic". Datele aici inserate
mi-au parvenit de la ginerele părintelui Victor, prof. dr. Vasile I. Schipor,
preşedintele Filialei Rădăuţi a Societăţii Ştiinţifice Filologice din România.
Dar nu pot trece nici peste „o minune de suflet" cum a fost preotul
Constantin Voicescu (n. 28 iulie 1924, Bucureşti, m. la 8 septembrie 1997,
înmormântat la Cernica). Avea temeinice studii de geografie. „Cucerea
printr-un surâs neprefăcut, care nu era altceva decât expresia unui suflet
neprihănit". C.V. „era preot de vocaţie", „între el şi credincioşi se stabilise
o comuniune care avea într-însa ceva din candoarea primilor creştini" - aşa
îl prezintă cărturarul Bartolomeu Anania în prefaţa volumului omagial
235