Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
continuat armata - muncă la mină, la cărbuni, în Pescăreasca din
Câmpulung Muscel.
Dumnezeu care mi-a dat dar de muzicant, mi-a deschis o uşă: muzica
militară! ~n muzică mi-a fost norocul. Sigur, camarazii, la început, mă
priveau ca pe un puşcăriaş, ca pe unul care nu putea avea odihnă dacă nu
aude din alămuri răsunând «Trăiască Regele!»...
Asta-i povestea lui D. Budeanu. Nu am de comentat nimic;
„povestea" e frumoasă şi frumoase-s şi armele, şi tromboanele de alamă
printre care nea Dumitru se mişcă tacticos ca un chirurg; victimele pentru
regi nu-mi par superioare, dar pentru... imne, sunt, desigur, excepţionale!
Gv.V.: Să mai spun şi eu un alt caz. Era unul, Pârvuleţ, cu care am
stat în închisoare la Gherla, un moldovean scund, bine legat. Fiind timp de
foamete, prin 1947, foarte greu în Moldova, după cum se ştie, omul şi-a
luat nevasta şi pe cei trei copii şi s-au dus toţi în Dobrogea, la un boier.
Aici, el era paznic la vie, iar femeia se îndeletnicea cu rosturile bucătăriei,
ajutată şi de soţ în timpul zilei, într-una din zile, spre cules, boierul inspecta
livada şi, intrigat că numai pe capete erau ciorchini, iar pe mijloc cineva
dăduse iama precum mistreţii în porumbişte, decis să-l concedieze pe
paznic. Omul, amărât, ştiind de la ce necaz a venit din Moldova, căzu în
genunchi şi-l rugă insistent pe proprietar să-l mai rabde pe lângă casa sa.
Boierul se înduplecă, îi dădu o puşcă de vânătoare şi-i spuse: „Dacă mai
dispare vreun strugure, să nu te mai gândeşti că te ţin aici!"
Pârvuleţ nu mai dormea. Ca un câine credincios, patrula prin toate
laturile tarlalei. într-o noapte, auzi foşnet în mijlocul viei şi strigă vigilent:
„Stai!" Poc! Slobozi un foc de armă în sus şi auzi cum fug hoţii. Mai trase
un foc de armă în spate, în urma lor, aşa, în pământ, bucuros că hoţii au
înţeles că el are puşcă şi n-or mai veni. Dimineaţa sosi o maşină cu ofiţeri
români şi ofiţeri ruşi la poarta boierului. Au intrat înăuntru, au stat de vorbă
cu el şi au poruncit să fie adus paznicul care azi noapte a tras în vie. Ce se
întâmplase Cei care furau acolo erau ruşi, veneau cu foaia de cort, o
puneau jos, o umpleau cu struguri şi plecau. Când Pârvuleţ a tras un foc de
armă în sus, ruşii au fugit. Unul, care s-a crezut mai şmecher, s-a culcat
lângă foaia de cort, plină de struguri. El n-a văzut nimic, a tras în spatele
lor, în pământ, dar o alice nimeri în capul rusului, iar acesta muri pe loc.
Rusul, lipsă la apel, dimineaţa. „Ivanov a fost cu noi la struguri, s-a tras cu
arma şi n-a mai venit." Au mers prin vie şi l-au găsit lângă foaia de cort cu
struguri. Paznicul, deşi nevinovat, nu a fost absolvit de pedeapsă, i s-a dat
condamnarea muncă silnică pe viaţă...
~n Jilava, celula de izolare din hol era insuportabilă. Am împărţit
tristeţile, umilinţele şi nădejdile aici cu oameni excepţionali, cu generalul
Jenescu, cu Horia Măcelaru şi Stere Romanescu; şapte zile şi şapte nopţi
am trăit împreună. Acolo, ca să nu mă repet, am aflat situaţii incredibile -
183