Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
informaţi, pentru că trăiau deja nenorocirea şi presiunea comunismului.
Erau la modă cotele. Ei ni se plângeau şi spuneau:
„Fraţilor, cum scăpăm, că trebuie să muncim cu ţapina şi să
cumpărăm carne şi să le dăm lor Să cumpărăm cartofi, să le dăm lor.
Ne-au luat pământul şi trebuie să le dăm şi cote, să le dăm din ce nu avem...
Cum vine asta", întrebau ei necăjiţi. „Noi nu ne-am înscris în colectiv",
spuneau oamenii din Suceviţa, „pământul însă ni s-a luat."
~ntr-adevăr, nu s-au înscris şi pământul le-a fost luat şi dat la alţii. La
cei din Rădăuţi, la cei din Horodnic, care s-au înscris în colectiv; cei din
Suceviţa erau chiar condamnaţi, pedepsiţi şi aveau impuse cote mai mari şi
se exercita asupra lor o presiune extraordinară. Să dea carne, lapte, ouă,
lână, brânză, tot. „Dacă ai o oaie, eşti obligat să o înscrii la cooperativă şi
să dai două kilograme de brânză pe ea. Şi să dai lână, să contractezi un
porc, un viţel", spuneau localnicii arătând cum hotărau irevocabil tovarăşii
primari. Omul nu putea să taie, să mănânce, să crească pentru el nimic;
aceste lucruri oamenii le simţeau pe spinarea lor, ca pe o grea povară. Şi
când se întâlneau cu noi erau bucuroşi, deosebit de bucuroşi că există
oameni care luptă împotriva acestor dictatori, duşmani ai poporului. Ştiau
prea bine că acestea toate vin de la Moscova.
Mulţi fiind în război, au văzut cu ochii lor până la Stalingrad şi
înapoi aceleaşi suferinţe la poporul sovietic. Autorităţile române copiau
fidel aceeaşi stare de lucruri. De aceea partizanii din '44 au luptat împotriva
ocupantului sovietic, iar mai târziu, în '44-'49, până-n '56 şi chiar în '57,
când a căzut ultimul erou, Vasile Motrescu, partizanii bucovineni au luptat
împotriva autorităţilor instalate de trupele sovietice, care erau slugi docile,
instalând în ţară exact metodele din Uniunea Sovietică, împotriva acestor
autorităţi comuniste, fidele Moscovei, împotriva acestor trădători au luat
fiinţă grupurile de partizani. Ba mai mult, îi durea pe toţi, ca şi astăzi, şi pe
cei din Oltenia, şi pe cei din Muntenia ori din Banat înstrăinarea Basarabiei
şi a Bucovinei de Nord; şi sigur mulţi ştiau că şi Insula Şerpilor a fost dată
simplu, cu un proces verbal, de către servitorii Moscovei instalaţi atunci la
conducerea României de către trupele sovietice, de nişte oameni care nu
aveau nimic cu patriotismul, cu naţionalismul, cu România, cu poporul
român. Cine a fost Gheorghiu-Dej Un ciocănar de la Iaşi, care ciocănea la
vagoane..., asta era meseria lui. Foarte frumoasă, dacă rămânea acolo! Dar
a putut el să conducă o Românie, în alt fel decât îi spuneau consilierii
sovietici care erau de la regiment până la înaltul comandament, de la judeţ
până la minister El a executat exact ce-i spuneau consilierii sovietici.
Ei, împotriva acestei stări de lucruri luptam...
C.H.: Să conturăm cele două personaje care v-au fost în apropiere,
fraţii Chiraş.
Gv.V.: Aşa. După ce am venit eu şi am stat de vorbă cu Ionică şi
33