Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

284
Constantin Hrehor
fost arestat la Craiova, că am evadat de la Comenduirea pieţei Craiova şi
am fugit în munţi, unde am făcut un grup de partizani, cum am fost prins în
1955... Spun tot. A trecut jumătate de oră, ea anunţă: „Au trecut treizeci de
minute. Dacă cineva are...". Mă pomenesc cu un telefon. Un domn...
- Domnule Vatamaniuc, v-aş ruga să ne spuneţi care au fost acţiunile
dumneavoastră acolo...
N-am apucat să răspund, căci o altă voce, de la un alt telefon, începu
să spună alert:
- Acolo s-a murit, îţi spun eu, domnule Vatamaniuc, acolo s-a murit,
s-a murit! Asta a fost acolo, au fost lupte, domnule. S-a murit...
După aceea legătura iar s-a întrerupt şi am vorbit din nou treizeci de
minute. Domnul respectiv a revenit:
- Domnule Vatamaniuc, eu vreau să vă dau numărul meu de telefon,
să stăm de vorbă.
Doamna Corbu a notat numărul, eu o întreb:
- Cine era, doamnă
- Doamna Gârgu din Vicov. Locuieşte în Bucureşti.
Nu ştiam cine este respectiva doamnă. Am ieşit din emisie, mi s-a
mulţumit, maşina m-a adus acasă. Ce-au vrut ei cu asta, nu ştiu. ~nainte de a
pleca, dna Corbu de la postul de radio respectiv îmi spune: „Domnului s ă
nu-i daţi telefon, doamnei puteţi să-i daţi". Când am ajuns acasă, cu
numărul de telefon la mine, a doua zi, căci atunci era 12 noaptea, spre
seară, apelez telefonul, îmi răspunde doamna:
- A, dle Vatamaniuc! Cutare, cutare, cutare...
O invit să stăm de vorbă, îi explic unde locuiesc, îi spun că am o
proprietate şi la ţară, în comuna Potlogi şi o invit să vină cu maşina...
- Da, eu sunt cu mama, vă facem o vizită. Sigur că da.
A trecut timpul, într-o bună zi, la Potlogi fiind, la casa mea de la ţară,
văd o maşină în faţa porţii, alături de care sunt două doamne pe care, pe
moment, nu le-am recunoscut. Două doamne, una mai în etate, una mai
tânără şi nu de lepădat.
- Bună ziua.
- Săru' mâna. Bună ziua. Zâmbind, ele zic:
- Veţi fi surprins, desigur.
- Surprins, că nu vă cunosc. Cine...
- Dna Gârgu. Mama mea...
- Ăăă, de la...
-Da!!
- O! Poftiţi, poftiţi!
Aveam acolo o boltă din viţă de vie, o masă lungă, bănci pe dreapta
şi pe stânga. O frumuseţe, să tot stai la răcoare. Soţia a adus o cafeluţă, că
altceva nu mergea, că musafirii erau cu maşina, veneau de la Piteşti.