Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Muntele</strong> m\rturisitor<br />
al lor, dar femeia lui îl acuza că trăieşte cu Eugenia. La un moment dat îi<br />
spuse:<br />
- Măi femeie, uite, Eugenia a trimis pe cutare, pe un vecin - a spus<br />
el -, cu care a aranjat să...<br />
- Ce-ai grăit cu acela la poartă, se răsti ea.<br />
- A trimis Eugenia şi se roagă să-i botezăm copilul.<br />
Asta, ca să îndepărteze prezumţia de vinovăţie. Şi i-a îndepărtat,<br />
într-adevăr, suspiciunea. Şi-a botezat propriul copil, l-a botezat cu nevastăsa.<br />
Copilul a murit şi el nu prea mergea pe acolo, căci se temea să nu<br />
bănuiască iarăşi femeia lui. Dar în noaptea aceea a venit, cu tot riscul. M-a<br />
chemat afară. A stat un pic, mi-a făcut un semn; am ieşit după el şi mi-a<br />
spus:<br />
- Gavrile, ce ţi-am zis eu<br />
- Ce mi-ai spus, Ioane<br />
- Ţi-am spus să fii bărbat. Ce-ai făcut<br />
- Păi asta sunt. Nu-s<br />
I-am povestit că, noapte de noapte, de-o săptămână, tot umbla la o<br />
prietenă de-a ei unde vin nişte vlăjgani de-ai lor. Acolo fiind, prietenii au<br />
întrebat-o:<br />
- De ce n-ai mai venit, Eugenie, până acum<br />
- Păi, n-am venit că, uite, cumătrul Ion mi-a adus un partizan şi am<br />
crezut că am şi eu un om în casă. Dar, iaca, am încercat şi el m-a izbit de<br />
perete... Am văzut că nu-i om. Şi-am venit iar acum...<br />
- Cum, tu eşti nebună -Da!<br />
L-a convins pe acela că în casa ei este un partizan. Surprins,<br />
vlăjganul a venit la Ion şi l-a întrebat:<br />
- Tu ai adus în casă la nebuna asta un partizan sau vorbeşte ea<br />
prostii<br />
- Vedeţi-vă de treabă. Unde găsesc eu partizani Ce, partizani-s pe<br />
drum Vorbeşte ea aiurea, vă uitaţi la ea"<br />
Iată pentru ce Ion, cu tot riscul, a venit în casa Eugeniei în noaptea<br />
aceea. După ce mi-a povestit ceea ce am consemnat mai sus, mi-a zis:<br />
- Uite, informaţia a venit în cerc. De la acela la acela, de la acela la<br />
mine. Acum, tu fă ce vrei. Dacă ai curajul, stai, dar eu zic că ştirea o să<br />
ajungă şi în altă parte...<br />
- Mulţumesc, Ioane, mulţumesc, îi zic. „~n seara asta, nu, dar dacă<br />
poţi să-mi aduci nişte pâine mâine...<br />
- Vin mâine seara şi îţi aduc; aranjez şi cu Toader, că eu nu prea pot<br />
să-ţi aduc din pricina copiilor şi a nevestei.<br />
- Nu-mi aduci nimic! Cât e până la Toader Patru kilometri, din<br />
spatele Marginii, ajung la el. Vorbeşte cu el şi eu vin.<br />
Şi uite aşa am plecat de la Eugenia într-o noapte şi, pe unde ştiam eu,<br />
117