Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

78
Constantin Hrehor
condamnat politic, juristul Vasile Lazăr din Rădăuţii Sucevei, „Şase ani în
infern", Editura Marineasa, Timişoara, 2000.
Acum, după ce am subliniat personalitatea lui Vladimir
Macoveiciuc, mă întorc la episodul pe care la început am dorit s ă-l descriu,
o întâmplare din 1945. ~n Suceviţa trăia un oarecare Toader Brăileanu, om
cu caracter discutabil - avea la activ o crimă urâtă, l-a ucis pe Ilie Senegeac,
în căruţă, pe câmp. După ce şi-a ispăşit pedeapsa în puşcărie, în '44, şi-a
luat nevasta, care era originară din Volovăţ, şi, părăsind Voievodeasa, s-a
retras în munţi, spre Putna. Aici s-a întâlnit cu Macoveiciuc şi a fost primit
în grup. De reţinut ar fi că, după 23 august 1944, mulţi dintre luptătorii din
munţi s-au întors acasă; unii au fost arestaţi, alţii au rămas liberi, alţii, ca să
li se piardă urma, au plecat pe şantiere şi s-au întors mai târziu.
~n Suceviţa mai era la vremea aceea un alt om cam de aceeaşi
calitate, Arcadie Şumlanschi, slab de înger, fără virtuţi bărbăteşti. Pe acesta
l-a racolat Siguranţa din Rădăuţi, fâcându-i promisiuni că va fi avansat, că
va avea bani şi trai boieresc dacă îl va prinde pe Macoveiciuc. Era un om
slab la trup şi la minte, încât e de mirare că „organele" îşi puteau pune
nădejdi într-un asemenea ins, când Macoveiciuc era un super -om, de-o rară
inteligenţă şi curaj! Şumlanschi şi-a dat seama că nu are calităţi pentru o
asemenea acţiune şi, întâlnindu-l pe Brăilean, i-a propus lui să încerce.
Labil şi amator de aventură, fără căpătâi, Brăilean a acceptat târgul,
văzându-se deja... general, făcut de mai marii zilei. Şumlanschi l-a
prezentat şefilor Siguranţei şi aceştia au jubilat că aveau în teren doi agenţi
credincioşi pe urmele partizanului temut. Brăileanu a trimis o scrisoare lui
Vladimir, prin sora acestuia de la Vicov, spunând că este urmărit şi că
libertatea îi este ameninţată, rugându-l să-l primească în grup. Macoveiciuc
i-a răspuns:
- Măi cumetre (îi zicea aşa fiindcă în timp ce Brăileanu sta în munţi,
soţia i-a născut un copil pe care i l-a botezat Vladimir), am mâncat amândoi
o pâine şi ştii cât de amară e pâinea în sihăstriile munţilor. De ce nu-ţi vezi
de treabă De ce vrei să-ţi găuresc pielea Te rog prieteneşte, lasă-ne aşa
cum suntem şi vezi-ţi de rostul dumitale."
Dar Brăilean nu a ascultat, ştia ce plan are de împlinit, a insistat,
motivând că este urmărit. A spus la Siguranţă că Macoveiciuc are îndoieli
şi-l refuză. Atunci, şacalii Puterii au apelat la un simulacru ca să atragă
încrederea lui Vladimir faţă de cei doi. ~ntr-o duminică, jandarmii au
început să tragă pe uliţele Suceviţei, pe uliţe, în marginea pădurilor. Toată
lumea ştia că Brăilean şi Şumlanschi sunt sub urmărire şi s-a crezut că
împuşcăturile sunt asupra lor şi că au scăpat, fugind în codru.
Pentru Macoveiciuc însă, stratagema era copilărească. Nu l-a
convins. S-a recurs la un alt şiretlic, într-o altă duminică, pe uliţele
Vicovului, când gospodari tineri şi vârstnici, flăcăi şi fete roiesc la ceasurile