Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
bătrâna a camuflat ferestrele, a aprins felinarul şi eu am rămas în tindă,
aproape de uşă.
- Gavriluţă, ce să-ţi dau
- Ce să-mi dai, mătuşă O veste bună! Spune-mi, ce ştii de mama E
pază la ea Ce e în sat
- M-am întâlnit cu ea şi a spus că noapte de noapte e pază la ea...
Mi-am dar seama că nu-i vreme de şedere. Preotul îi dase nişte fructe
uscate şi câteva mere. Am băut o cană de zeamă de fructe şi am mâncat
câteva fructe cu o bucată de mămăligă.
Câinii lătrau în sat, îmi vesteau că străjile mă aşteaptă. Cocoşii
vestind zorii pretutindeni, îmi spuneau că începe o altă zi, cu alte
necunoscute...
C.H.: „Seara lătrau câinii mistici ai liniştii pierdute", cum scrie
Vasile Andru. Am avut la îndemână un „Gramovnic din bătrâni" şi am citit
despre desfăşurarea vremii, sub planeta a şasea, Mercur, în anii '42, '49, '56,
'63. Iată cum prognozau bătrânii: „Anul uscat, vânturos, nu prea roditor.
Primăvara începe friguroasă, apoi uscată, caldă şi vânturoasă, pe urmă
bună. Vara câteodată moină, după aceea veselă. Poamele şi fânul să se
strângă mai curând. Toamna începe în octombrie; până la jumătate
friguroasă, pe urmă mai bine, cu strălucirea soarelui, sfârşitul cu ploaie.
Iarna nu este lipsită de vifor şi de vânt, friguroasă şi geroasă..."
Se potrivesc lucrurile.
G.V.: Da, se potrivesc de minune. Interesantă astrologia bătrânilor!
C.H.: Voi insera aici câteva... melancolii livreşti care sunt din acelaşi
cosmos în care aţi sihăstrit. Pentru că...
„Undeva, pe aproape, se ascundeau lupii..."
(Aitmatov):
„Am cules toate rămăşiţele care se puteau găsi, şi am umplut cu ele doi saci
de călătorie, aruncând lucruri care-mi erau de trebuinţă pentru a salva
comoara aceea mizeră. (...)"
„Am urcat până pe podiş şi un spectacol de desnădejde şi de moarte s-a
înfăţişat ochilor mei scăldaţi în lacrimi."
(Umberto Eco)
„Ar trebui să vorbesc acum despre munţi, să închid ochii în faţa mării. Aş
putea evoca aici o grădină sălbăticită de ţipetele cocoşilor în amiază şi de
merii care au crescut între timp torenţial asfixiind iarba caldă şi plină de
soare... o curte unde un măr bătrân cu fructe sticloase şi acrişoare a rămas
martor fidel al timpului când am făcut şi eu parte dintre zeii ce se jucau în
ţărână fără să se întrebe ce este fericirea, dar trăind-o..."
73