Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
unele erau triunghiulare, altele, rotunde, semirotunde, p ătrate ori cu noduri.
Preotul a leşinat de vreo două-trei ori, iar după ce şi-a revenit, ne-a cerut
scuze tuturor: ..Oameni buni, să nu fiţi supăraţi pe mine că v-am propus să
stăm împreună `n genunchi la rugăciune.
Până atunci, unul se ruga într-un colţ, altul între paturi, altul sta pe
tinetă. Ori el, ştiind bine că „acolo unde vor fi doi sau trei adunaţi în
numele Meu, acolo voi fi şi Eu", ne strângea pe toţi cei aproape treizeci de
oameni într-un singur duh. Au primit lovituri şi ceilalţi, iar el, părintele,
le-a cerut iertare la fiecare în parte, căci nu a bănuit că vor intra călăii şi în
timpul rugăciunii. Preotul a primit douăzeci şi cinci de lovituri căci era
iniţiatorul, liderul grupului de rugători, ceilalţi câte zece-douăsprezece
lovituri. Sigur, ca şi mulţi alţi slujitori ai Bisericii, de diferite confesiuni, şi
părintele Bucescu a cunoscut asprimea închisorii, după spusele lui, tot din
cauza unei delaţiuni. A scris ceva împotriva comuniştilor care persecutau
Biserica, o anonimă care a fost detectată de un frate întru Hristos, vanitos,
invidios pe succesul pastoral al părintelui Casian. ~n urma torturilor a
recunoscut că anonima îi aparţine, s-a făcut o expertiză grafologică şi nu a
avut cum se apăra. Era să-şi piardă viaţa în închisori din cauza turnătorilor.
„în spatele fiecărui arestat, deportat, condamnat, ucis de regimul comunist
se află un Iudă, care a pârât, a cerut, a obţinut un bun material, o funcţie sau
o decoraţie sau şi-a satisfăcut setea de răzbunare asupra vecinului sau
consăteanului său, şi-apoi, în tihnă, şi-a ronţăit cei treizeci de arginţi."
(I. Gavrilă-Ogoranu)
„Rea va fi lumea, atâta timp cât oamenii nu vor începe să creadă în
oameni"
(Karel Capec)
„Aceşti martori, când strălucitori, când obscuri şi ascunşi, asumă deplin
istoria. «Prieteni răniţi ai Mirelui», martirii sunt «spicele de grâu secerate
de regi pe care Domnul le-a pus în hambarele împărăţiei»."
(Evdochimov)
„Prin măreţia mărturisitorilor şi a martirilor săi, creştinismul este mesianic,
revoluţionar, exploziv. Evanghelia spune că, de vreme ce chipul lumii
vechi trebuie adus la cele noi, împărăţia se ia cu asalt."
(Evdochimov)
„...luminozitatea trupului şi uşurarea lui până aproape de levitaţie nu se
împacă nici cu plăgile deschise, nici cu altă formă de «dolorism». Răsăritul
adoră Crucea nu ca pe un lemn al supliciului, ci ca pe arborele vieţii care
201