Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
aceea, noi vom da o lovitură acolo şi ne vom retrage aici sau în altă parte,
încât ei să nu ştie de unde să ne ia. Că dacă noi rămânem aici suntem
expuşi oricând să cădem într-o cursă. E bine"
Le-a plăcut planul.
Am zis: „Atunci eu mă duc să aranjez cu vreo două gazde, că eu am
rude foarte multe, şi cu fratele meu Ionică, cel care e principala călăuză a
mea. El a fost partizan în '44, Săvuleţ ştie. Şi să aranjez şi locul unde ne
vom stabili. Vin înapoi. Peste o săptămână vin înapoi şi acţionăm aici două,
trei săptămâni şi după aceea plecăm acolo..."
Am dat mâna cu el, cu ei şi am plecat şi bun plecat; la ei nu m-am
mai întors niciodată.
C.H.: Nu erau parteneri compatibili...
Gv.V.: Mie nu mi-a plăcut modul lor de a activa, ceea ce făceau ei
era haiducie de joasă speţă, pseudohaiducie, ca să zic aşa, departe de
idealurile partizanilor. Le-am propus de câteva ori să renunţe la practicile
lor neoneste, dar nu au acceptat. Când am văzut poziţia lor, nu i-am
contrazis, căci eram ultimul venit în grupul lor, dar nici nu am continuat s ă
le fiu aliat. Ca dovadă că acţiunile lor au fost întru totul greşite, n-au
rezistat decât doi ani şi au căzut toţi trei sub ascuţişul gloanţelor.
Plutonierul securist Olaru, în urma acestei bravuri, a fost avansat
locotenent...
C.H.: E lucru de înţeles că membrii respectivului grup, profitând de
atmosfera aşa-zisă haiducească, făceau abuzuri...
Gv.V.: Făceau abuzuri şi acţiuni nepermise, acţiunile lor făceau
aventură, nu istorie. Fratele meu Ion mi-a spus oarecând, scurt, ca la
Constituţie, când am luat hotărârea de a mă duce în munţi:
- Măi, Gavriluţă, tu ai luat această hotărâre. Eu voi fi alături de tine,
dar să ştii un lucru: cuvântul partizan este un cuvânt sfânt. Căci îţi spun, în
primul rând eşti tânăr, ferească Dumnezeu, să nu aud o prostie despre tine;
pădurile sunt pline de femei, umblă după bureţi, după zmeură, fragi, mure,
cu vitele, trec dintr-o comună în alta peste munte, să ştii că eu cu mâna mea
te împuşc. Tu dacă ai venit şi eşti hotărât să fii partizan, trebuie să ştii că
partizanul trebuie să fie un om care luptă pentru o cauză sfântă şi nu are
voie să facă compromisuri. Că atunci eşti un hoţ, un tâlhar, un om care
niciodată nu poate să fie iubit de popor. Că organele de Securitate te vor
urî, te vor face bandit, trădător, asta-i altceva, dar tu eşti înscris într-o
misiune scumpă, să lupţi împotriva minciunii, împotriva necredincioşilor,
să fii cinstit, corect, devotat până la pierderea propriei vieţi...
C.H. Era o lecţie severă care nu permitea nici o concesie, cam în
termenii „~nvăţăturii lui Neagoe către fiul său Teodosie"... sau în spiritul
„Operelor morale" ale sfântului Martinus de Bracara:
„Fii rezervat cu nobleţe, povăţuieşte cu plăcere, dojeneşte cu răbdare.
31