Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
ÎNFĂŢIŞAREA
Gv.V.: Până a da contur altor întâmplări, e absolut necesar să pun în
relief un nume absolut celebru - Vasile Motrescu (1920-1958)!
Iată cum intră acest om excepţional în epopeea pe care o punem în
pagină. Eram împreună cu Gheorghe şi Ion Chiraş, Mateienii, lângă care
s-a adăugat Vasile Marciuc. Stăm împreună mai mult în Obcina Putnei,
spre Solca şi spre Gura Humorului. De la această obcină până la graniţa
rusească, pe linia Putna-Brodina-Brodioara, lucra grupul de partizani
condus de Constantin Cenuşă, în nucleul căruia activau Vasile Motrescu şi
Cozma Pătrăuceanu. Aceşti bărbaţi erau în exerciţiu încă din 1944. Au
luptat în grupul lui Vladimir Macoveiciuc. Ulterior a apărut grupul lui
Cenuşă. Evenimentul pe care vreau să-l comunic, cu sinceritate, se
consuma în 1953, în arealul munţilor. Nu ştiu nici acum cauza, dar, Vasile
Motrescu, despre care voi vorbi pe larg, după un interval de peste zece ani,
din '44 până în '53, bolnav, sătul de anii de retragere, a trimis o scrisoare
Securităţii:
„Domnule căpitan, dacă eu mă predau, care este soarta mea" Am
înţeles chiar de la el, într-o anumită circumstanţă, că a apelat la acest mod
de abordare numai pentru ca să-şi salveze familia. Poate fi plauzibilă
afirmaţia lui. Vasile avea doi copii, George şi Sofia, şi mai cu seamă că cei
trei fraţi, mai ales Gheorghe, erau extraordinar de terorizaţi, tracasaţi şi
chinuiţi. Arestaţi mereu, să-l dea pe fratele lor. Nici soţia lui nu putea ieşi
nicăieri, căci o lua Securitatea şi o bătea, o chinuia pentru bărbatul ei. El,
hotărât, într-o seară, a luat un rucsac cu carne de căprior şi a mers ziua
mare spre casa lui, să lase carnea la copii şi să depună la post puşca. ~n
plină zi nu a trecut niciodată prin locul acela. Nişte miliţieni i-au ieşit
înainte, l-au somat şi l-au dus la post. O făceau pe eroii că l-au prins pe
Motrescu. Dar el îşi bătea joc de ei, râzând.
- Domnilor, de ce spuneţi treaba asta Am trecut eu vreodată ziua
printr-acest loc E pentru prima dată; eu nu ştiam că dumneavoastră faceţi
pândă aici. Eu am venit fără frică, am scris că mă predau...
La scrisoare i s-a răspuns scurt: „Vasile, dai arma şi eşti liber. Vei
ieşi la pensie, vei fi liber.”
Dar Securitatea a înţeles că el vrea să rămână cu familia, nu să fie în
83