Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Izbucneşte în plâns. Zice:
- Hai cu mine. Şi mă duce la inginer.
- Dle inginer, iată cine ne salvează pe noi!
Ce se întâmplase Ei făceau un deviz pentru o anumită lucrare, pe un
şantier oarecare, lucrarea lua mai multe materiale decât prevedea devizul.
Şi erau întotdeauna în deficit. Or eu aveam plus în magazie. Acum ce era în
plus se adăuga la lipsuri şi se echivala bugetul.
- Nu se poate, dle inginer, omul ăsta nu trebuie să plece de aici!
Ei n-au ştiut ce fac eu, eu vroiam să fiu gospodar, să nu fie pe şantier
murdărie. Astfel i-am salvat pe cei cu vreo două şantiere unde au avut
lipsuri. S-au mai pus ei luntre şi punte pentru mine, dar n-au putut, într-o
bună zi, mi-au spus mâhniţi:
- ~nchide, dle Vatamaniuc, magazia şi vino aici.
- Nu dăm materiale pe şantier, dle inginer, iar Trustul va spune că noi
nu dăm materiale pe şantier pentru că n-avem magaziner.
- Foarte bine.
Au adus pe unul Ursu. Un filfizon cu plete, cu pantaloni evazaţi şi
pantofi cu toc. Mă uit la el - nu prea avea figură de gospodar. Am dat în
primire, tot.
Am dat, aşadar, în primire. La o săptămână, pe tânărul pletos l-a
prins Miliţia în cartierul Ferentari. A trecut pe-acolo un echipaj auto şi a
văzut într-o curte o maşină din care era descărcată cărămidă. Aceia nu erau
nişte ageamii, erau versaţi, ştiau că în sectorul lor nu e nici o lucrare. Au
oprit maşina; oamenii descărcau, era încărcătorii pe care i-am avut şi eu.
- Ce faceţi dumneavoastră aici
- Descărcăm nişte material, nişte cărămidă...
- Cine v-a trimis aici
- A venit cu noi delegatul, care este gestionarul.
- Unde e el
- ~n casă."
Şoferul se numea Ionescu. Stăteau la un păhărel. Şoferul nu bea, dar
aceia beau. Când a văzut echipajul, a albit.
- Cum aduceţi materialul acesta aici, e vreo lucrare
- Nu...
- Actele dumneavoastră, cutare...
Gata, a căzut totul! El a vândut o maşină de cărămidă la nişte ţigani
din Ferentari, cu care s-a întâlnit la discotecile lor. Apoi, ce-a păţit Păuna,
ce-a sărit inginerul de la grup şi cu tot personalul de la contabilitate!
- Gospodarul n-a fost bun, Vatamaniuc, mi-aţi adus tâlharul care
vinde averea ţării!...
Degeaba, Securitatea a avut ultimul cuvânt. Asta am păţit eu la
Bucureşti.
267