Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
Dr. Radu Tudoraş - deţinut politic, Suceava: «Feller la Suceava avea
grad de căpitan, asta era în anul 1958. Era ironic, răutăcios şi perfid, ca
majoritatea anchetatorilor. Dirija echipe de bătaie. Un mod de a-i trata pe
deţinuţi era bătaia la tălpi, cu bocancii în picioare pentru ca vibraţiile
loviturilor de vergele metalice să se transmită până la creier şi să-l
înnebunească pe deţinut. La douăzeci de lovituri, cel anchetat şi supus unui
astfel de tratament inuman recunoştea tot ce vroiau ei. De asemenea, era
obişnuita bătaia la palme, care după câţiva ani aducea boala Dypuytren, era
scleroza tendoanelor (mâna ajunge în formă de gheară, neputând să
deschidă palma).»
Profesiunea de ucigaş a lui Moritz Feller astăzi trebuie cunoscută de
toţi şi arătat cu degetul pentru odioasa sa profesiune de anchetator al
Securităţii comuniste. Din discuţiile purtate cu mai mulţi deţinuţi politici
torturaţi de Moritz Feller am reţinut faptul că ei îl iartă, dar nu îl pot uita."
Gv.V.: Interesante aceste mărturii. Adevărul, cum zice Scriptura, e
mai credibil când se sprijină pe mai multe mărturii. Ştiu că despre acest
personaj a fost scris şi în „Monitorul" de Suceava un articol dens, de către
poetul gazetar Constantin Severin, un articol care a incitat şi l-a deranjat pe
fostul anchetator, pensionar liber, căruia i-au răspuns cum se cuvenea,
intrigaţi, cei care „s-au bucurat" de umanismul său... Dar să continui
povestea...
Am traversat toate pavilioanele şi, în ultimul, plutonierul m-a aruncat
înăuntru. Plutonierul a stat de vorbă cu şeful de secţie, i-a dat bileţelul, iar
după ce a spus ceva a plecat. Şeful de secţie m-a aruncat în celula nr. 36,
singur, într-o celulă mare, cu vreo douăzeci de paturi suprapuse. Am luat şi
eu un pat, jos, în stânga, după uşă, să nu mă vadă ce fac, că eu mai mişcăm
piciorul; mi-am pus bagajul acolo, m-am dezbrăcat şi m-am culcat. S-a
deschis de câteva ori vizeta:
- Unde eşti mă, se răsti gardianul.
- Aici.
A deschis uşa, s-a uitat la mine, strâmbând din nas:
- De ce nu te-ai culcat în pat acolo
- M-am culcat lângă sobă, poate veţi face foc în ea, că mi-e frig."
Acolo era o sobă, dar foc nu se făcea. Am rămas acolo, dar peste vreo două
săptămâni m-au scos la anchetă. Mă scotea un civil care mă întreba ce
condamnări am, pentru ce, dacă îl cunosc pe Motrescu.
- Da, îl cunosc, răspundeam.
Eram întrebat de unde îl cunosc, dar eu răspundeam aiurea. A fost
chemat şeful de secţie, să mă ducă înapoi. Peste alte două săptămâni m-a
chemat un procuror militar. Şi acesta m-a întrebat despre Motrescu. I-am
195