Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
slujitor al regimului burghez. P.C. a refuzat să facă politică, să se înscrie în
partidul comunist, motiv pentru care a suferit persecuţii, marginalizări. S-a
angajat şofer la RATA, pe un şantier din Piatra Neamţ; într-o seară a fost
arestat şi dus la Securitate, înainte de a ajunge acasă ca să-şi schimbe ţinuta
de lucru. Alături, în arest erau încă vreo doisprezece inşi, unul Teleagă,
pentru că avea tractor, unul Hurjunec, pentru o mioară şi altul Ursan, pentru
o prăvălie. Porfirie a fost arestat fără nici o motivaţie, fără mandat. Un
camion, păzit de oameni înarmaţi, i-a dus pe toţi la Suceava. Acolo, într-o
celulă, a stat un an de zile; i-a fost camarad preotul Spânu din Coşna
Cândreni, în vârstă de 72 de ani, condamnat pentru că a fost deputat în
P.N.Ţ. şi pentru că avea legături cu organizaţia „Sumanele negre". Şi în
acelaşi spaţiu l-a cunoscut pe Constantin Pilat, fost ambasador în Anglia,
mare moşier din Botoşani. După o vreme, deşi părea dubioasă chiar şi
şefilor închisorii arestarea lui nemotivată, a fost dus la gara Iţcani, apoi
reţinut în arestul Gării de Nord din Bucureşti. O maşină Volga l-a plimbat
prin capitală; unul dintre camarazi a fost lăsat la secţia cu firma „criminali
de război". P. C. a ajuns în lagărul Ghencea, unde între deţinuţii politici
erau mulţi oameni importanţi. Un tren de Constanţa, având ataşate câteva
vagoane cu deţinuţi s-a oprit la Poarta Albă. ~n colonia Galeş era şi
primarul Rădăuţilor Cloşcă, din vremea lui Antonescu, jurist, un om
apolitic din zona Frătăuţi; tot în Galeş erau internaţi şi profesorul Haţieganu
şi ofiţerul Florescu. S-au făcut trieri pe criterii politice. Luat din Oneşti,
refuzând să fie adus nelegat, socotind că astfel nu va fi împuşcat, Clipa
ajunge la Suceava, apoi la Rădăuţi, unde este anchetat de către Severin,
care îl întreabă insistent ce a făcut împotriva clasei muncitoare şi câţi
comunişti a împuşcat. ~n lotul pentru care s-a deplasat Tribunalul Militar
Iaşi erau douăzeci şi şapte de persoane. După trei zile de proces s-au dat
sentinţele: P. C. şi fostul şef al Siguranţei din Rădăuţi, Gheorghe Papadiuc
au fost achitaţi de orice penalităţi, ultimul după şase ani de arest. Era în
1956. S-au luat imediat declaraţii că nu se va şti nimic din tot ce s-a
întâmplat.
Porfirie Clipa îşi aminteşte că, în timp ce activa în poliţie, chestorul
Condurache din zona Bacăului, i-a încredinţat o misiune dificilă -
transferarea unui deţinut (bătrânul Clipa crede că e posibil să fi fost
Constantin Cenuşă, n.n.), pe jos, prin Volovăţ. I s-a propus să-l facă scăpat,
să-l împuşte. Porfirie a refuzat şi misia a fost preluată de către unul
Ghivnici, de la Suceava, dar nu mai ştie ce a urmat. Tot acest personaj a
fost prezent în ancheta desfăşurată, când au fost descoperite cadavrele lui
Şumlanschi şi Brăileanu şi în împrejurarea dramatică de la Vicov când a
fost împuşcat Vladimir Macoveiciuc. Spune că a mers cu motocicletă la
faţa locului unde s-au întâlnit doi procurori, căpitanul I. D. Popescu şi
puşcaşul din clopotniţă; şef de secţie la jandarmi era Pintilie, iar la Suceava
177