Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

38
Constantin Hrehor
priveau insistent. Au auzit că le-am spus că sunt frate cu Ionică şi au lăsat
armele jos. Au zâmbit destinşi, şi-au amintit de zilele când cu Ionică plecau
la braconaj. Le-am întins mâna, ne-am sărutat. Am pus înainte, şi eu şi ei,
bruma de hrană pe care o mai aveam. Am stat de vorbă cu ei până în târziul
nopţii. Am aprins focul, am fiert mălai. Le-am spus cum am descoperit
locul lor, prin fratele Ion, cum s-a întâlnit el la primărie cu fratele lor, cum
s-au folosit de factorul postal din sat, cumnatul meu Vasile Cazacu,
căsătorit cu sora mea Avramia...
Apoi i-am încredinţat că îmi este bine cunoscută zona şi că ştiu ieşiri
mai lesnicioase spre sat, după alimente. Eram de-acum trei. Aşa a fost
întâlnirea mea cu fraţii Chiraş, Mateienii...
Am fost împreună cinci ani de zile. Ei, în 1955, au căzut sub gloanţe.
Voi evoca pe larg acest moment dramatic şi voi aminti multe fapte
cutezătoare împlinite cu aceşti doi excepţionali oameni, faţă de care sunt
de-a pururi îndatorat. Am legat o prietenie sfântă, am amintiri care nu se
pot stinge până la moarte; nimeni nu-şi poate închipui cum ne-am asigurat
reciproc viaţa în momente de cumpănă grea!
C.H.: Cred că aici ar trebui să vorbim câte ceva şi despre fratele
Dvs., Ion Vatamaniuc, care a avut o personalitate puternică.
Gv.V.: Fratele meu Ion Vatamaniuc, în timpul despre care vorbim,
era acasă, liber. A fost şi el plecat în munţi, în '44; a fost arestat în munţi şi
împuşcat în cap. S-a dus cu glonţul rusesc în cimitirul din pământul
Suceviţei, în anul 1992, în martie. Noroc de gulerul sumanului c ă, de altfel,
glonţul, dacă nu ar fi întâmpinat rezistenţă, sigur l-ar fi ucis. S-a născut la 9
noiembrie 1903, a fost al treilea fiu din cei zece ai părinţilor noştri. La
eliberarea din armată, la jandarmi, era sergent, calificat, cu diplomă, drept
cel mai bun trăgător pe toate legiunile de jandarmi din Basarabia. Când
trupele sovietice au intrat în Bucovina, în martie '44, s-a refugiat în munţi,
activând în zona Ursoaia. Din grupul său au făcut parte Constantin
Brăileanu, Constantin Mirăuţă, Ion şi Vasile Brăileanu, Vasile Cazacu a
Margaretei, Gheorghe Ivaşcu, Ferdinand Stadler, Constantin Roteliuc a
Avram ş.a. Şi-a sacrificat un copil, o fiică în faşă, pentru ca urmăritorii să
nu descopere, la ţipătul copilului, cuibul partizanilor. Pruncul a fost
îngropat în locul numit Tăpşan... După ce a fost împuşcat şi îngrijit de
populaţia maghiară şi română, în timpul unei misiuni, s-a întors pe jos
acasă, în Suceviţa natală. ~n 1953 a fost arestat şi anchetat la Suceava de
către căpitanul Feller şi condamnat de către Tribunalul Militar Iaşi, în
deplasare la Suceava. A primit opt ani de temniţă grea, cunoscând ororile
închisorii de la Piteşti. A fost eliberat în '55 şi iarăşi arestat în '56, anchetat
de acelaşi Feller, acum maior, condamnat la şapte ani de muncă silnică şi
confiscarea averii pentru „crima de favorizare a infractorului". A suferit în
închisorile din Suceava, Jilava şi Gherla. ~n 1990 a sosit acasă, dar