Constantin Hrehor - Muntele marturisitor.pdf - Despre demnitate

Muntele m\rturisitor
identitatea. Dar, în proces, după ce am fost prins, Eugenia Lazăr a depus
mărturie dreaptă că eu, în acele zile, nu m-am depărtat de casa ei. După
cum, şi mai mult, Toader Chiraş, interogat fiind, după ce Traian a fost
arestat, a spus deschis şi cinstit: „Eu i-am dat mâncare pentru că mi-a salvat
viaţa. M-a anunţat că Traian vrea să mă împuşte şi Vatamaniuc nu a
făcut-o. Mi-a spus că nu mă va ucide, iar eu i-am dat de mâncare". Desigur,
după ziua fatală din octombrie 1955, când am fost ridicat, între primele
întrebări s-a numărat şi cea referitoare la momentul incendiului din noaptea
nunţii.
C.H.: N-a fost un incendiu provocat
Gv.V.: Provocat a fost. Şi eu ştiu şi de cine...
C.H.: Deci n-a fost o întâmplare, ci o provocare.
Gv.V.: Provocat, dar nu de mine. Bănuiala a planat foarte mulţi ani
peste mine. Virginia, fiica lui Toader Chiraş, mult timp după ce m-am
eliberat nu-mi răspundea la „bună ziua", dar într-o zi m-a oprit şi mi-a spus
că eu port răspunderea pentru focul de la gospodăria tatălui ei. Atunci, eu,
dacă am văzut că a intrat în vorbă cu mine, căci până atunci nu-mi vorbea şi
îmi arăta ostilitate în mod tacit, ştiind prea bine de ce mă duşmăneşte,
m-am oprit şi i-am spus: „Virginie, trebuia de mult să stai de vorbă cu
mine. Mă bănuiai şi m-ai vorbit prin sat şi n-am stat de vorbă cu tine că n-ai
vrut tu, dar acum, dacă m-ai oprit, eu am să-ţi spun cine a dat foc, cine e
vinovatul."
C.H.: S-a convins, aţi ieşit din culpă, nu
Gv.V.: Absolut. Când i-am spus cum Securitatea a discutat problema
asta în instanţă, cum s-au analizat amănunţit faptele mele din cei peste şase
ani, şi cum crima de incendiere, prezentă în codul penal, fiind un capăt de
acuzare deosebit, nu s-a discutat ca o vină a mea. Eu, după ce am scăpat,
am aflat cine a dat foc. Nu spun nici un nume, nu trebuie...
C.H.: Probabil că tot Traian a pus pe cineva...
Gv.V.: Absolut că Traian. Virginia a spus: „Acum am înţeles eu de
ce în noaptea aceea Traian Brăilean a stat tot timpul la bufet şi a băut: ca să
aibă martori, justificare că el nu a fost...
Eu ştiu pe cine a pus Traian. Pe o rudă a lui şi rudă, totodată, cu
mine. De aceea nu-l pomenesc. Aşa s-a petrecut această faptă deosebit de
gravă.
Dumnezeu nu l-a lăsat pe Traian să-mi procure puşca ucigătoare şi
tot El m-a călăuzit în aşa fel punând piedicile încât oribila faptă să nu se
materializeze.
Dar să mai conturăm încă una din întâmplările legate de Vasile
Zaremba a lui Ion. Eu, cu acest om, am făcut şcoala primară, ne-am şi bătut
cândva, în copilărie - bătaia, intrigile inocente ca şi prieteniile care se leagă
repede, este ştiut, fac parte din acel univers. Cu Vasile, şi în şcoală, şi după
59